PS Quarterly prezintă în mod regulat predicții propuse de gânditori de vârf și comentatori care oferă o poziție unică cu privire la un subiect de interes global. Într-un moment în care rivalitățile dintre marile puteri se intensifică și perturbă eforturile internaționale de a aborda probleme comune, cum ar fi schimbările climatice, pandemiile, migrația forțată și criza datoriilor, mulți se întreabă dacă multilateralismul consecvent și eficient este în continuare posibil.
Având în vedere această preocupare tot mai mare, am cerut contribuitorilor să răspundă la provocare:
La un deceniu și jumătate după ce a devenit principalul forum pentru răspunsuri politice coordonate la problemele globale, G20 nu mai este adecvat scopului. Sunteți de acord sau nu?
În această perioadă de tensiuni geopolitice sporite, faptul că liderii statelor membre sunt încă dispuși să interacționeze și să se întâlnească o dată pe an sugerează că forumul are încă un rol important de jucat.
Paola Subacchi
Paola Subacchi, profesor de economie internațională la Queen Mary Global Policy Institute al Universității din Londra:
„G20 este principalul forum global pentru cooperare în materie de politici economice în vederea unei creșteri puternice, durabile, echilibrate și favorabile incluziunii. Acesta a fost angajamentul grupului în cadrul summitului de la Pittsburgh din 2009, iar misiunea sa de bază rămâne aceeași. Problemele transfrontaliere pur și simplu nu pot fi abordate fără cooperare politică și avem nevoie de un forum în care liderii celor mai mari economii ale lumii să se poată întâlni într-un cadru relativ nestructurat, pentru a discuta și a propune soluții.
De-a lungul anilor, G20 a reușit să ofere un spațiu pentru dialog sincer și chiar apropiere. Reamintim că summitul de anul trecut de la Bali a servit, de asemenea, drept ocazie pentru ca Xi Jinping și Joe Biden să organizeze prima lor întâlnire personală de când acesta din urmă a devenit președinte. Acest mic, dar semnificativ succes, nu a fost primul de acest gen. La summitul de la Cannes din 2011, liderii G20 au renunțat la agenda oficială atent elaborată pentru a se concentra în schimb asupra crizei datoriilor suverane din Europa. G20 excelează atunci când gestionează situații de urgență internaționale.
Da, grupul a fost mai puțin eficient decât un forum permanent pentru probleme economice. Dar acest lucru se datorează faptului că a fost conceput ca răspuns la crize – criza financiară asiatică și apoi criza financiară globală. În plus, agenda sa este resetată în fiecare an, când o nouă țară preia funcția de președinte prin rotație. Dat fiind faptul că războiul din Ucraina a pus o barieră între statele membre, a devenit mai dificil ca membrii să ajungă la un consens, chiar și cu privire la terminologia de bază. Asta înseamnă oare că G20 și-a pierdut flerul? În această perioadă de tensiuni geopolitice sporite, faptul că liderii statelor membre sunt încă dispuși să interacționeze și să se întâlnească o dată pe an sugerează că forumul are încă un rol important de jucat.”
Într-un fel sau altul, comunitatea internațională trebuie să găsească o modalitate de a revigora G20
Jim O’Neill
Jim O’Neill, fost ministru al Trezoreriei Marii Britanii:
„Din păcate, există argumente puternice care susțin teoria că G20 nu ar mai fi adecvat scopului său. Aceasta este o concluzie deprimantă pentru cineva care a sărbătorit sosirea grupului pe scenă în 2008, datorită rolului său în aducerea Chinei și a altor așa-numite economii emergente în centrul elaborării politicilor globale. După crearea acronimului BRIC, mi-a fost ușor să privesc apariția G20 ca o dezvoltare eminamente logică, matură și îndelung așteptată. Deși G20 este mare și cuprinde multe interese divergente, am văzut-o ca pe o mare îmbunătățire față de G7. Este adevărat că printre economiile occidentale avansate care formează G7 se numără unele țări importante, dar PIB-ul lor combinat, ca pondere în economia globală, se îndrepta către sub 50% încă de la începutul secolului.
În plus, în ciuda numărului mare de membri, G20 a luat unele decizii importante în perioada sa de glorie din 2008 până în 2010, când părea pregătit să abordeze toate cele problemele mari ale lumii, inclusiv prin crearea Consiliului pentru Stabilitate Financiară și solicitând o realocare a puterii de vot către Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială. Cu toate acestea, chiar înainte de apariția lui Donald Trump pe scenă în 2016, Xi Jinping începuse să ghideze China către o altă direcție, iar beligeranța lui Vladimir Putin dusese deja la înlăturarea Rusiei din G8. De atunci, pandemia de COVID-19 și invazia Rusiei în Ucraina au redus și mai mult eficacitatea G20.
Într-un fel sau altul, comunitatea internațională trebuie să găsească o modalitate de a revigora G20. În ciuda diferențelor ideologice, este în continuare cea mai bună opțiune pe care o avem pentru a echilibra reprezentativitatea cu eficacitatea elaborării politicilor.”
Stuart P.M. Mackintosh, este directorul executiv al Group of Thirty:
„A spune că G20 nu mai este adecvat scopului este corect, acum că nu mai există consensul necesar pentru a-l face un forum eficient. Când marile puteri și puterile în creștere se confruntă pe probleme legate de securitatea națională, obiectivele fundamentale de politică externă și forma globalizării, acțiunea colectivă devine imposibilă, punând capăt oricărui avânt obținut anterior. Aceasta este descrierea situației din prezent. Acum, că tensiunile dintre Statele Unite, Rusia și China sunt atât de mari, cu greu ne putem aștepta la un consens G20 asupra a ceva substanțial. Pe fondul unui război comercial, al unui război tehnologic, al unui nou război rece și al unui război armat, G20 devine doar o serie de întâlniri, fiecare producând comunicate din ce în ce mai lungi și mai chinuitoare.
Nu vă lăsați păcăliți: aceasta este o evoluție îngrijorătoare. Avem nevoie de puteri mondiale și de alți actori influenți care să pledeze pentru o revenire la soluții coordonate, cooperante și incluzive la probleme comune, cum ar fi pandemiile, schimbările climatice, migrația și multe altele. În cele din urmă, totuși, G20 poate funcționa productiv numai atunci când puterile de conducere sunt de acord cu obiectivele și rezultatele. Condițiile minime pentru ca G20 să poată conduce din nou în mod eficient sunt pacea în Ucraina și o îmbunătățire semnificativă a relațiilor SUA-China.
S-ar putea să avem mult timp de așteptat. Între timp, multe probleme globale se vor înrăutăți, iar costurile asociate vor continua să crească.”
Ngaire Woods, este decanul Blavatnik School of Government din cadrul Universității Oxford:
„Nu sunt de acord cu propunerea. G20 este imperfect, dar necesar, și poate fi îmbunătățit. Sarcina sa principală este de a fi un orchestrator, o activitate care a devenit tot mai important pe măsură ce cele mai mari probleme ale țărilor – inclusiv schimbările climatice, insecuritatea alimentară, pandemiile și migrația – au devenit din ce în ce mai interconectate. În acest context, rezolvarea unei probleme necesită eforturi complementare care abordează și alte probleme. G20 este unic poziționat pentru a conduce orchestra de agenții internaționale care lucrează pentru a obține soluții, deoarece nu are un personal organizațional și o formă proprie. Acesta se situează, mai degrabă, deasupra organizațiilor existente, și s-a dovedit capabil să reunească țările care sunt esențiale pentru a face eforturile multilaterale să funcționeze.
G20 a fost format în urmă cu două decenii, deoarece un nivel mai mare de reprezentativitate devenise indispensabil: liderii G7 au recunoscut că nu pot rezolva singuri crizele financiare ale economiei emergente. Ei aveau nevoie de o gamă mai largă de informații și perspective, ceea ce însemna să interacționeze în mod direct cu țările cele mai afectate. În prezent, acest proces implică invitații ad-hoc către liderii naționali și organizaționali, dar ar putea fi sistematizat pentru a lega regiuni și grupări de țări (cum ar fi Uniunea Africană), fără a da naștere unor întâlniri prea mari și greoaie. În timp ce mulți observatori tind să se concentreze pe cine a fost invitat la fiecare summit, o întrebare mai importantă este dacă toți cei care sunt incluși pot juca un rol la fel de semnificativ în modelarea rezultatelor. Țările africane, de exemplu, trebuie, înainte de toate, să atingă o poziție comună. Iar apoi celelalte țări vor trebui să asculte.
În cele din urmă, se pune prea mult accent pe cine câștigă concursul de a conduce organizațiile multilaterale de guvernanță globală. Dar modul în care un lider se comportă (și la porunca cui) este mult mai important pentru sistemul internațional. În acest caz, G20 ar putea monitoriza performanța, raportând tuturor țărilor modul în care se descurcă șefii de organizații și oferind recomandări cu privire la renumirea acestora. Din nou, acest rezultat nu ar fi unul perfect, dar ar fi mai bine decât să lăsăm astfel de decizii pe seama uneia sau a două țări. O astfel de schimbare ar reafirma utilitatea G20 în această epocă a «policrizei».”
Mohan Kumar, fost ambasador indian în Franța, este decanul Biroului pentru Afaceri Internaționale și Inițiative Globale în cadrul O.P. Jindal Global University:
„Nu sunt de acord. G20 este singurul joc diplomatic relevant. Un motiv evident pentru acest lucru este eșecul deplin al Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite de a se organiza și a-și uni eforturile pe o gamă largă de probleme (nu doar războiul din Ucraina). Alte agenții ale ONU, cum ar fi Consiliul Economic și Social (ECOSOC), Curtea Internațională de Justiție și Consiliul pentru Drepturile Omului, tind să se descurce doar puțin mai bine.
Oricare ar fi neajunsurile sale, G20 rămâne cea mai reprezentativă grupare din lume, iar această caracteristică îi conferă un grad de legitimitate care altora le lipsește. Grupul a apărut în urma dezastrului cauzat de criza financiară globală din 2008 cu misiunea larg acceptată de a facilita coordonarea macroeconomică internațională. De atunci, competențele sale s-au extins pentru a include o serie de probleme, cum ar fi datoria suverană, Obiectivele de Dezvoltare Durabilă, schimbările climatice și securitatea alimentară – pentru a numi doar câteva.
Chiar și în chestiuni politice și de securitate, unde G20 nu are o competență directă, a servit ca o platformă eficientă pentru a face cunoscute punctele de vedere ale guvernelor și, ocazional, pentru a construi un consens. Declarația liderilor G20 din cadrul summitului din Bali din noiembrie 2022 a fost un exemplu în acest sens. În mod remarcabil, a inclus un paragraf clar care condamnă agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei și cere o «retragere completă și necondiționată» de pe teritoriul ucrainean. Acest lucru înseamnă mult mai mult decât ar putea realiza vreodată Consiliul de Securitate al ONU (unde Rusia exercită un drept de veto).
În cazul în care comunitatea internațională ar putea vreodată să își adune voința politică pentru a reforma Consiliul de Securitate și condițiile apartenenței la acesta, în mod inevitabil, rezultatul ar fi foarte similar cu G20.”
Drepturi de autor: Project Syndicate, 2023.
www.project-syndicate.org
