de Ana-Maria Niculicea (foto)
cercetătoare în cadrul Energy Policy Group (EPG)
Un astfel de grup ar umple parțial golul lăsat de capacitatea instituțională redusă cu care se confruntă statul român
Un organism consultativ științific în România ar putea îmbunătăți calitatea și eficiența proceselor de planificare a politicilor, reducând costurile și contribuind cu o capacitate științifică suplimentară atât de necesară, care lipsește în prezent în cadrul guvernului. În plus, un astfel de comitet ar responsabiliza guvernul nostru și ar implica părțile interesate într-o dezbatere informată pe teme legate de climă.
România trebuie să adreseze lacunele guvernanței climatice pe plan intern
Sistemul românesc de guvernanță în domeniul climei are mai multe deficiențe.
În primul rând, România este unul dintre statele membre care nu a adoptat încă o lege-cadru privind clima care ar stabili un cadru cuprinzător de atenuare și adaptare, cu cerința de a înființa un organism consultativ științific independent. Parțial pentru că ne lipsește acest organism, planificarea strategică cheie este externalizată către consultanți externi, ceea ce afectează nu numai calitatea și eficacitatea planificării, ci generează și alte întârzieri care se traduc, de cele mai multe ori, în proceduri de infringement. Odată înființat, organismul de consiliere științifică ar umple parțial golul lăsat de capacitatea instituțională redusă cu care se confruntă statul român.
În al doilea rând, asumarea la nivel național a obiectivelor și măsurilor privind clima este slabă. Lipsa unor eforturi proactive din partea guvernului pentru a formula politici climatice adaptate contextului național înseamnă că România se bazează în principal pe transpunerea legislației UE pentru a atenua schimbările climatice și a se adapta la acestea. Apatia politică și angajamentul scăzut în ceea ce privește politicile climatice riscă să abată România de la un parcurs eficient de decarbonizare a economiei, nereușind să își stabilească propriile obiective și putând pune în pericol contribuția sa la eforturile colective ale UE de a atinge neutralitatea climatică până în 2050. Slaba asumare la nivel național face ca angajamentele actuale să fie susceptibile la schimbări politice, ceea ce conduce la incertitudine pe termen lung.
Un organism consultativ științific independent ar deveni un punct de referință în procesul de elaborare a politicilor, emițând sfaturi și recomandări, contribuind la încadrarea economiei României pe o traiectorie clară de atingere a neutralității climatice, așa cum este declarată în Strategia pe Termen Lung a României pentru Reducerea Emisiilor de Gaze cu Efect de Seră. Controlul suplimentar al calității pe care un organism științific independent îl exercită ar spori nu numai responsabilizarea guvernului, ci ar declanșa și acțiuni și suplimentare la nivel guvernamental. În plus, expertiza științifică care lipsește la nivel guvernamental poate fi completată de un astfel de organism. Cooperarea cu organismul consultativ științific independent încă de la începutul ciclului de politici și garantarea unei baze științifice solide ar umple golurile cauzate de lipsa expertizei interne și ar spori legitimitatea.
Chiar dacă actualul program de guvernare prevede crearea atât a unei legi-cadru a climei, cât și a unui organism consultativ științific independent, nu a fost luată nicio măsură în acest sens. OCDE a recomandat deja în mod oficial României să introducă aceste două instrumente de guvernanță.
Recent, Administrația Prezidențială a înființat un grup de lucru pe tema schimbărilor climatice care să reunească experți români de renume, activi atât pe plan intern, cât și internațional. Grupul de lucru a contribuit la elaborarea unui raport influent cu recomandări pentru îmbunătățirea politicii interne în domeniul climei, dar, în lipsa unei structuri permanente, astfel de colaborări sunt în mare parte sporadice.
Totuși, acest exercițiu arată că nu există un deficit de profesioniști români cu experiență profesională relevantă.
Ce este un organism științific consultativ independent?
Organismele științifice consultative independente sunt organizații consultative compuse din diverși experți cu rolul de a consilia guvernele în materie de politică climatică și de a monitoriza progresele înregistrate în vederea atingerii obiectivelor climatice. Rolul lor principal include identificarea deficiențelor din politicile climatice în vigoare și oferirea de consiliere științifică pentru îmbunătățirea acestora.
Astfel, politica în domeniul climei ar fi îmbunătățită prin corelarea celor mai recente dovezi științifice cu procesul de elaborare a politicilor și prin umplerea golului lăsat de lipsa capacității instituționale și a expertizei interne a guvernului. Prin acest aflux de expertiză, România ar putea, de asemenea, să-și însușească mai mult propriile politicile climatice, stimulând dezbaterile și inițiativele interne, în loc să se limiteze la simpla transpunere a legislației UE.
În multe țări din UE au fost deja înființate organisme științifice consultative independente
Un prim exemplu de astfel de instituție este consiliul consultativ științific european privind schimbările climatice (ESABCC), un organism consultativ științific independent (ISAB) înființat prin legea europeană a climei [Regulamentul (UE) 2021/1119], care are ca mandat furnizarea de consiliere științifică privind politicile și obiectivele de climă la nivelul UE. Principalul rol al ESABCC este de a servi drept punct de referință în ceea ce privește cunoștințele științifice despre schimbările climatice. Același act normativ stipulează că statele membre sunt invitate să înființeze un organism consultativ național, pentru a ghida politica națională privind schimbările climatice.
Înainte de adoptarea Legii Europene a Climei, nouă state membre (Danemarca, Finlanda, Franța, Germania, Irlanda, Lituania, Luxemburg, Portugalia, Spania) înființaseră deja un astfel de organism și aproape toate au realizat acest lucru prin intermediul unei legi-cadru naționale a climei. Organismele științifice consultative independente sunt formate din experți independenți, cu cunoștințe în domeniul atenuării schimbărilor climatice și al adaptării la acestea, care acoperă diferite discipline, cum ar fi științele climatice, științele sociale, economia și expertiza sectorială.
Componența este variabilă, de la 4 membrii în Germania la 15 în Finlanda. Independența și autonomia acestora sunt asigurate prin lege, întrucât poziția și activitatea experților sunt strict legate de expertiza lor științifică și nu servesc interese instituționale sau politice. De cele mai multe ori, organismele științifice consultative independente beneficiază de resurse proprii pentru a finanța un secretariat și cercetări suplimentare, dacă este necesar. Resursele provin, de obicei, de la bugetul de stat și variază de la o țară la alta; Danemarca alocă între 3 și 4 milioane de euro, în timp ce în Grecia nu există o alocare specială, deoarece activitatea consiliului este susținută de Ministerul Energiei și Mediului.
Mandatul acestora este eterogen de la caz la caz, în funcție de nevoile și prioritățile fiecărui sistem național de guvernanță. Cu toate acestea, există unele caracteristici și funcții comune, majoritatea având ca sursă de inspirație Comitetul pentru Schimbări Climatice din Regatul Unit. Acesta a fost înființat în 2008 și a avut un impact pozitiv de-a lungul timpului asupra politicii climatice din Regatul Unit, deoarece rapoartele sale au ghidat dezbaterile politice privind politica climatică, iar analizele sale reprezintă un punct de referință pentru părțile interesate.
Organismele științifice consultative independente îndeplinesc trei funcții principale de guvernanță:
- îmbunătățirea politicilor prin intermediul consilierii independente a experților: politicile beneficiază de o bază științifică solidă și actualizată.
- responsabilizarea guvernelor: prin monitorizarea impactului politicilor, organismele științifice consultative independente oferă îndrumări privind politica climatică, sugerează reajustări și exercită un control suplimentar al calității.
- implicarea diferitelor părți interesate și stimularea dezbaterii privind schimbările climatice în sfera publică: uneori acționează ca o punte de legătură între factorii de decizie politică și diferite segmente ale societății, colectând contribuțiile părților interesate și integrându-le în recomandări.
Aceste funcții se traduc în beneficii conexe, inclusiv sporirea credibilității și legitimității politicilor climatice și un asigurarea unui proces de elaborare a politicilor bazat pe date științifice.
Cum se înființează un organism consultativ științific independent în România?
În baza contextului național actual, România trebuie să înființeze un organism consultativ științific independent sub forma unui consiliu consultativ autonom, cu scopul de a oferi consiliere științifică cu privire la politicile de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră și de adaptare la schimbările climatice. Acest consiliu ar trebui să asigure dialogul la nivel național între mediul academic, institutele de cercetare, sectorul privat și societatea civilă, îndeplinindu-și astfel rolul de punte de legătură. Pentru a reduce presiunea asupra bugetului de stat, organismul consultativ științific independent ar putea să fie afiliat unei instituții publice existente. Indiferent de forma de organizare, asigurarea independenței acestuia ar trebui să fie o prioritate centrală.
Consiliul ar trebui să fie compus din membri aleși pentru o perioadă determinată, cu posibilitatea de reînnoire a mandatului. Din componența consiliului ar trebui să facă parte experți renumiți în domeniul adaptării la schimbările climatice și al atenuării acestora, cu experiență profesională dovedită din mediul academic, institute de cercetare, sectorul privat, societatea civilă și organizații neguvernamentale. Acesta este cazul tuturor organismelor științifice consultative independente din Europa, unde majoritatea legilor cadru privind clima specifică diverse tipuri de expertiză în domeniul atenuării schimbărilor climatice și al adaptării la acestea ca principal criteriu de selecție sau de numire. În legea cadru a Germaniei, se menționează clar disciplinele în care oamenii de știință trebuie să aibă expertiză: climatologie, economie, știința mediului, științe sociale. Pe de altă parte, legea cadru a Greciei menționează în mod generic „expertiza academică sau profesională în domeniul schimbărilor climatice”.
Procedura de alegere a membrilor ar trebui să se facă fie printr-un apel deschis, fie prin numire directă, asigurând corectitudinea, transparența, diversitatea expertizei și echilibrul de gen. Remunerarea ar trebui să se bazeze, cel puțin parțial, pe performanța și activitatea individuală. În Danemarca, Consiliul pentru Climă își selectează propriii membri, care sunt apoi numiți de Parlament, pentru un mandat de 4 ani cu posibilitatea de reînnoire, asigurându-și astfel independența. În Suedia, membrii sunt autopropuși și apoi numiți de către guvern, în timp ce în Franța aceștia sunt numiți direct de către guvern.
În mod ideal, mandatul consiliului consultativ științific independent ar trebui să acopere:
- Publicarea de rapoarte de evaluare periodice privind nivelul de eficacitate a punerii în aplicare a politicilor climatice și a documentelor strategice.
- Indicarea deficiențelor din politicile actuale și formularea de recomandări pentru remedierea acestora, în conformitate cu cele mai recente dovezi științifice.
- Să fie consultat de către guvern și factorii de decizie în elaborarea documentelor strategice și actelor legislative privind clima.
- Formularea de comentarii și recomandări proactive cu privire la noua legislație privind clima.
- Analizarea dacă respectării traiectoriilor de emisii în conformitate cu contribuțiile României la angajamentele internaționale.
- Colaborarea cu diferite părți interesate, instituții guvernamentale, reprezentanți ai mediului de afaceri, societatea civilă, sindicate, mediul academic, pentru a îmbunătăți politica în domeniul climei.
- Formularea de recomandări pentru bugetele de carbon atât la nivel sectorial, cât și la nivelul întregii economii.
Următorii pași
Consolidarea legitimității și a credibilității politicilor climatice este importantă pentru a asigura acceptarea socială și pentru a reduce decalajele dintre elaborarea politicilor climatice și dovezile științifice.
România trebuie să creeze un organism consultativ științific independent care să poată introduce cele mai recente dovezi științifice în procesul de elaborare a politicilor și să îmbunătățească elaborarea și eficacitatea lor. Din mandatul actualei coaliții de guvernare au mai rămas doar câteva luni, astfel încât adoptarea cât mai curând posibil a unei legi privind clima este obligatorie pentru a se putea înființa un organism consultativ științific independent.
Ana-Maria Niculicea este cercetătoare în cadrul Energy Policy Group (EPG), un think tank independent specializat în cercetarea și analiza politicilor de energie și climă. Este licențiată în Științe Politice la Școala Națională de Studii Politice și Administrative din București și are un masterat în Politică, Economie și Filosofie la Universitatea din Hamburg. În cadrul EPG se ocupă cu activități de cercetare în domeniul guvernanței climatice și al aspectelor ce țin de acceptarea socială a tranziției verzi.
