„Reforma” Romsilva = privatizare cu premeditare, tun imobiliar, atentat la securitatea națională sau toate la un loc?
După o lungă și insistentă campanie de discreditare a silvicultorilor români, ministrul mediului, apelor și pădurilor a pus în consultare publică proiectul de reorganizare a Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva.
Deși a promis la toate întâlnirile că va discuta cu sindicatele atunci când va lua decizii care implică soarta celor peste 14.000 de angajați ai Romsilva, ministrul mediului, apelor și pădurilor a decis de unul singur soarta pădurilor României, fără consultarea partenerilor sociali.
Oricine e de acord cu principiul că întotdeauna este loc pentru mai bine. O schemă de eficientizare care să cuprindă măsuri de reducere a birocrației, dar și modificări ale organigramei și scăderea numărului de funcții de conducere poate fi binevenită în orice întreprindere, dacă eficientizarea își produce cu adevărat efectele. Lucru valabil și în ceea ce privește Romsilva.
Dar, din toate datele făcute publice, nu reiese deloc că reorganizarea Romsilva ar avea ca scop eficientizarea activității regiei. Avem mai multe argumente care susțin această afirmație. Mai mult, HG-ul propus de ministrul mediului, apelor și pădurilor este o succesiune de vulnerabilități:
- Nu există niciun studiu de impact al măsurilor propuse.
- Nu există un calcul al profitabilității regiei în situația în care proiectul va fi pus în practică.
- Nu există un studiu al costurilor în situația grupării activităților la nivelul direcțiilor silvice.
- Nu există nicio schemă de anticipare a relațiilor de serviciu în cadrul acestor noi structuri.
- Nu există nici măcar o minimă evaluare de tip costuri/beneficii.
Propunerile de „reformare” ale ministrului mediului, apelor și pădurilor nu au la bază nicio fundamentare, niciun studiu de impact economic, bugetar sau social, fiind bazate doar pe decizii politice, considerate evident eronate de majoritatea silvicultorilor specialiști în administrarea pădurilor și ariilor naturale protejate.
Dispariția a peste 50% din actualele direcții silvice, cu referire la structurile de administrare județene validate în timp și nu la numărul șefilor, care oricum sunt în mare parte puși politic, va influența negativ calitatea administrării pădurilor statului, iar efectele vor fi semnificative asupra gestionării pădurilor, inclusiv în ce privește escaladarea tăierilor ilegale, prin scăderea capacității de control.
Mai mult, propunerile pe care le face ministrul, între două activități de campanie electorală, privind reorganizarea pe tipuri de activități, sunt măsuri de centralizare care satisfac mai degrabă dorința de control a acestuia. Asemenea măsuri sunt aplicate doar când îți propui să declari activitățile neprofitabile. Așa se pregătește terenul pentru vânzarea sau preluarea unor active, pe care statul le declară la un moment dat „ineficiente”.
Prin separarea activităților și modelarea fiecăreia ca centru de profit sau de cost se aplică un model patentat deja în România de pregătire a unor „privatizări de succes”. Acestea vor viza în primul rând activitățile economice auxiliare: complexurile de creștere a vânatului, păstrăvăriile, centrele de prelucrare a fructelor de pădure, Hotelul Silva de 4 stele din București, zecile de cabane în care românii mai pot face silvoturism la prețuri decente, situate în cele mai pitorești zone ale țării și, cel mai probabil, va urma „externalizarea” exploatării lemnului, miză pentru care se face de ani buni un puternic lobby.
Ni se pare inexplicabil faptul că Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor – un minister în care știam că există o adevărată cultură a proiectelor, studiilor și cercetărilor, unele dintre ele pe sume consistente (a se vedea Noul Cod Silvic) – a permis realizarea unui astfel de proiect bazat doar pe câteva directive trasate politic de un ministru care nu are nici calificare și nici expertiză în materie de silvicultură și administrație silvică. Cum pot accepta profesioniștii din minister o asemenea abordare care poate servi doar unor grupuri de interese, nu statului român?
În același context al „reformei” făcută pe genunchi sau cu interese ascunse găsim situația angajaților Romsilva. Ce se va întâmpla cu cei 14.000 de salariați ai Romsilva? Preluarea acestora dintr-o structură în alta nu se poate face prin „dispoziții finale și tranzitorii” la un Regulament-anexă, ci doar prin Hotărârea de Guvern. De ce nu este menționată preluarea acestora, expres, în textul acestui HG? Cum sunt garantate nu doar locurile de muncă, ci și salariile și drepturile stabilite prin Contractul Colectiv de Muncă? Am văzut cum s-au tăiat din pix 25% din veniturile silvicultorilor fără nicio explicație! Am văzut în ultimele luni înverșunarea ministrului mediului care, în loc să caute soluții să sprijine sectorul silvic, îi lovește neîncetat pe silvicultori, folosind inclusiv mesaje de amenințare: ORI EU, ORI EI!
Semnalele de alarmă ale Federației Silva și ale colegilor noștri silvicultori, profesioniști cu expertiză practică de zeci de ani, care simt mai mult ca niciodată că aceste decizii politice impulsive și improvizațiile administrative pun în pericol nu doar pădurile, ci și locurile de muncă și soarta celor care se dedică acestui sector, sunt absolut legitime și de aceea, este de datoria noastră să luăm atitudine.
Pădurile statului sunt resurse naturale care aparțin tuturor românilor, statul doar le administrează. Sigur, administrarea poate fi perfecționată, existând mereu loc de mai bine, dar noi considerăm că primul pas spre performanță este depolitizarea tuturor structurilor care au grijă de păduri. Să-și cheme domnul ministru colegii de coaliție și să le ceară să-și ia mâinile de pe averea statului! Nu să pregătească terenul pentru vânzarea acestui inestimabil patrimoniu.
Atragem atenția că pădurile reprezintă conform legii, bun de securitate naţională, iar acţiunile care lezează interesele economice strategice ale României, cele care au ca efect periclitarea, degradarea ori distrugerea resurselor naturale și a fondului forestier constituie ameninţări la adresa securităţii naţionale a României.
