de Laurențiu Stan, consultant financiar, Kapital Minds
Taxe? Impozite? Declarații de impunere? În tumultuasă perioadă pre-electorală a părut că aceste cuvinte își pot face cu greu loc înspre urechile românilor printre promisiuni, candidaturi, contestații, urmăriri internaționale și alte preocupări „firești” pentru o țară care a ajuns, în mintea unora, unicornul Europei în materie de PIB, bunăstare și putere de cumpărare. Însă vremelnicul ministru al Finanțelor nu ne-a lăsat să așteptăm prea mult și, într-o recentă apariție media, a vorbit poporului despre planurile ministerului și guvernului legate de impozitele și taxele care îl vizează de la anul. Că anul acesta nu se ating de taxe, sau Dumnezeu știe ce se va întâmpla…
Subiectele nu sunt noi, pentru că am tot discutat în ultimii ani despre reformele din PNRR și implicațiile acestora asupra eficientizării sistemului fiscal românesc. Păcat că sunt mai mult vorbe decât fapte sau cifre. Și mai păcat este că nu se discută punctual despre componentele sistemului fiscal, ci se pun toate într-o singură oală cu procente, fie că este vorba despre impozitarea veniturilor din muncă, a câștigurilor din capital, a profitului, a consumului de energie, a valorii adăugate sau a proprietății. Sunt convins că discuțiile deschise cu mediul de afaceri și specialiști, axate pe fiecare dintre categoriile de impozit, ar aduce idei și soluții utile pentru eficientizarea sistemului fiscal, mai ales dacă se fac din timp, nu cu o săptămână înainte de a fi incluse în Codul Fiscal.
S-a readus în discuție și impozitarea proprietății, a bunurilor mobile (autovehicule) și imobile. Se vorbește din ce în ce mai des despre impozitarea autovehiculelor și în funcție de cât de poluante sunt, nu doar de capacitatea cilindrică. Practic, taxa auto sau timbrul de mediu de acum câțiva ani, pe care autoritățile au fost obligate de Curtea Europeană de Justiție să o returneze proprietarilor autovehiculelor, s-ar întoarce sub formă de impozit anual. Inițiativa nu este rea, din punctul meu de vedere, pentru că poate conduce la înnoirea mai rapidă a parcului auto, care este unul dintre cele mai învechite din Europa. Va fi însă o mare problemă pentru proprietarii unor astfel de mașini, pentru că impozitul le va apăsa și mai tare asupra buzunarelor și nici nu-și vor putea vinde prea ușor mașinile poluante. Deci va fi nevoie de măsuri de susținere suplimentare din partea autorităților, pentru că programul Rabla nu va fi suficient.
De asemenea, s-a creat o întreagă epopee a impozitării proprietăților imobiliare la valoarea lor de piață. Ușor de zis, greu de făcut. Autoritățile române se bazează încă aproape în totalitate pe „lumina” primită de la instituțiile financiare internaționale, pe premisa „dacă-mi zici ce să fac, zi-mi și cum să fac”. Ca dovadă, în martie 2023, Banca Mondială a „dăruit” României Livrabilul 1 (poate mai sunt și altele) – Raport privind sistemul fiscal din România, inclusiv analiza comparativă și recomandări pentru reforma cadrului fiscal. Nimic despre poluare și impozitarea autovehiculelor aici, însă sunt câteva paragrafe cu recomandări de îmbunătățire a conceperii impozitării recurente a proprietății.
Recomandările sunt interesante și poate logice din perspectiva unor autori care trăiesc și plătesc impozite în alte țări, dar mai puțin aplicabile la noi. Mulțumirile pentru aportul adus la acest raport au fost adresate și unor specialiști români, însă nu am recunoscut în lista gratulaților un profesionist dintre cei implicați în actualul sistem de impozitare al clădirilor de aproape 10 ani – evaluatorii autorizați. Oare nimeni din conducerea Ministerului Finanțelor, autoritate care a reglementat în România profesia de evaluator autorizat, nu știe că valoarea impozabilă a clădirilor cu destinație nerezidențială și a celor rezidențiale deținute de firme este determinată de evaluatorii autorizați începând cu anul 2016? Le-a cerut cineva părerea? Sau dacă le-a cerut-o, s-a ținut cont de ea?
De ce spun că aportul unui evaluator autorizat cu experiență ar fi fost important în emiterea unor recomandări de modificare a sistemului de impozitare a proprietăților? Pentru că s-ar fi evitat confuziile strecurate în raport, ca recomandarea de trecere „de la un sistem de impozitare a proprietății bazat pe suprafață la un sistem bazat pe valoarea de piață, pentru a îmbunătăți atât echitatea, cât și eficiența”. Un evaluator autorizat le-ar fi spus că sistemul de impozitare actual nu se bazează doar pe suprafață, ci pe valoarea impozabilă (determinată în mai multe moduri) și pe cota de impozitare aplicată la aceasta. De asemenea, ar fi aflat și că valoarea de piață se referă la proprietatea formată din teren și clădire și că aceasta depinde și de suprafața clădirii, printre alți factori determinanți. O altă afirmație eronată, care ar fi putut fi evitată, este că „baza pentru clădirile nerezidențiale este valoarea de piață” – nu, este valoarea impozabilă, definită distinct de valoarea de piață în standardele de evaluare care trebuie respectate întocmai, conform legii. Valoarea impozabilă poate fi determinată prin aceleași abordări folosite pentru valoarea de piață, dar există diferențe metodologice semnificative date, în principal, de faptul că se evaluează doar clădirea, nu proprietatea imobiliară în ansamblu. Valoare de piață există doar pentru proprietăți care se tranzacționează frecvent pe piață, iar clădirile nu se vând frecvent separat de teren. De asemenea, raportul ne spune că „impozitul bazat pe suprafață oferă o aproximare slabă a capacității de plată a unui contribuabil” pentru că „două apartamente de aceeași mărime pot avea valori de piață semnificativ diferite (de exemplu, un apartament la ultimul etaj cu vedere față de un apartament la ultimul etaj din aceeași clădire), dar diferența de valoare (și de randament) nu va fi reflectată în actuala concepție ajustată în funcție de suprafață”. Mă întreb cât de diferită poate fi capacitatea de plată a unei familii care beneficiază de priveliște față de alta care locuiește la același etaj, în același bloc din Militari, dar nu are privilegiul de a lua masa în balconul dinspre Piața Gorjului.
Revenind la declarațiile ministrului de Finanțe, am zâmbit când am auzit comparația dintre un penthouse de 500.000 euro în București și un apartament în Borsec sau Bălan, dar cred că și dumnealui a realizat că este cel puțin forțată sau a exagerat intenționat pentru a atrage atenția. Sunt de acord că sistemul actual, pur administrativ, de impozitare a clădirilor rezidențiale poate conduce la inechități și dezechilibre. Da, conform grilelor actuale de calcul, valoarea impozabilă unitară a unui apartament din Borsec reprezintă 90% din cea a unui apartament cu aceeași încadrare în zonă, suprafață și vechime din București, dacă nu ținem cont de rangul localităților. Dar mai sunt multe aspecte și întrebări care ar trebui luate în considerare la fundamentarea noului sistem de impozitare bazat pe valoarea de piață, printre care:
- Cum se va determina valoarea de piață? Raportul amintit mai devreme spune că Banca Mondială s-a angajat să asiste România în dezvoltarea modelului de evaluare necesar și a sistemelor aferente, iar analiza și consilierea în acest sens vor fi furnizate în rapoartele ulterioare. De altfel, pentru Reforma 4 s-au alocat 4 milioane de euro pentru asistență tehnică pentru revizuirea cadrului fiscal, care cuprinde probabil și acest efort. Va stabili Banca Mondială un algoritm și îl vom lua de bun? Va fi prezentat modelul pentru a fi analizat și testat pe realitățile pieței imobiliare autohtone înainte de a fi adoptat?
- În România nu există doar clădiri rezidențiale, ci și cele comerciale, de birouri și industriale. Este nevoie de o abordare unitară și coerentă pentru toate tipurile de proprietăți imobiliare, pentru că factorii care influențează valoarea de piață a unui mall sunt diferiți de cei specifici unui apartament.
- Un model de evaluare în masă poate fi aplicat doar pentru proprietăți care constituie o populație omogenă (caracteristici similare sau asemănătoare) și pentru care există suficiente date de piață pentru a putea fi extras un eșantion relevant. Dacă cei de la Banca Mondială au întrebat un evaluator român, ar trebui să știe deja că modelul poate fi aplicat doar pentru apartamentele din orașele mari. Ce facem cu Borsec, unde sunt doar câteva blocuri și câteva tranzacții pe an? Ce facem cu celelalte proprietăți imobiliare, care sunt mai puțin lichide și omogene decât apartamentele?
Sunt multe întrebări fără răspuns, cel puțin pentru publicul larg, pentru cei care vor plăti taxe în anii care vin. Mai sunt și alte întrebări, tot fără răspuns. Când va fi gata modelul magic de evaluare? Când va fi gata și cât timp va fi testat înainte de a fi implementat sistemul informatic promis în PNRR, care are ca obiectiv automatizarea evaluării proprietăților imobiliare cu scopul determinării bazei impozabile? Când va fi acest sistem capabil să determine valoarea impozabilă utilizând mecanismele de evaluare a valorii de piață din standardele internaționale, pe care o va ajusta în funcție de eficiența energetică a acestora pentru determinarea valorii impozabile? De ce nu a fost modificat până acum sistemul de impozitare pentru a fi echitabil și eficient? Sau de-abia am aflat asta de la experții financiari externi? Când se va renunța la ideea că grilele notariale ar putea fi o referință pentru valoarea de piață a proprietăților doar pentru că se numesc „studii de piață”?
Pare că cea mai importantă concluzie la care a ajuns echipa de specialiști mondiali este că sistemul actual de impozitare din România este inechitabil și ineficient. Știam și noi, ne puteam lipsi de acest „cadou” extravagant.
