Scopul principal al raportărilor electronice este de a le furniza autorităților fiscale date relevante pentru analiza riscurilor fiscale, și nu aplicarea amenzilor. Complexitatea noilor reguli a pus presiune pe companii care au trebuit să implementeze rapid soluții tehnice și să-și adapteze procesele interne. Digitalizarea fiscalității promite mai multă predictibilitate și inspecții mai eficiente, dar reușita acestui proces depinde de modul în care companiile își gestionează conformarea. Multe organizații au reușit să evite amenzile prin introducerea unor verificări specifice, identificarea rapidă a discrepanțelor și corectarea acestora în timp util. În paralel, persoanele fizice se confruntă cu reguli din ce în ce mai stricte, în special în ceea ce privește gestionarea beneficiilor salariale și declararea veniturilor. Aflați mai multe detalii de la consultanții PwC.
Inge Abdulcair, Director PwC România: „La nivel global, digitalizarea fiscalității se bazează pe patru piloni esențiali, însă este important să analizăm și impactul la nivel local. Unul dintre principalele motive pentru accelerarea digitalizării este eficientizarea colectării taxelor, în special a TVA. În România, TVA reprezintă 44% din veniturile fiscale totale, ceea ce explică interesul autorităților pentru digitalizarea acestui proces. Pe măsură ce guvernele implementează măsuri pentru colectarea mai rapidă și sigură a impozitelor, companiile sunt supuse unor presiuni suplimentare pentru a se conforma noilor cerințe.
Digitalizarea aduce și un grad mai mare de transparență, deoarece datele transmise către autoritățile fiscale devin mai detaliate și sunt raportate într-un timp mult mai scurt. Această tranziție face parte din inițiativa Administrația Fiscală 3.0 a OCDE, care urmărește trecerea de la controale fiscale la finalul perioadei fiscale la verificări aproape în timp real.
Un fenomen important care a însoțit acest proces este centralizarea funcțiilor fiscale și de raportare electronică în cadrul marilor grupuri. Acest lucru se întâmplă, pe de o parte, din cauza armonizării reglementărilor fiscale. Spre exemplu, factura electronică nu este specifică doar României, ci este implementată în peste 20 de state, iar multe dintre cerințele de raportare sunt similare la nivel internațional. Pe de altă parte, tranziția la noi sisteme ERP a devenit o prioritate pentru companii, iar actualizarea acestora necesită o abordare integrată a conformării fiscale.
În România, tranziția la digitalizare este adesea percepută ca un proiect IT, fără a integra de la început și componenta fiscală. Aceasta este o greșeală, deoarece aspectele fiscale devin relevante abia atunci când apar riscuri sau discrepanțe în raportările electronice. Pentru a evita problemele, companiile trebuie să includă echipele fiscale în procesul de implementare încă din faza inițială. Având în vedere complexitatea noilor cerințe, este esențial ca firmele să își implementeze politici fiscale și contabile clare. În primul rând, trebuie să existe o reconciliere a datelor raportate cu datele sursă, astfel încât să fie clar ce informații au fost transmise mai departe. În al doilea rând, în cazul unor raportări complexe, cum este SAF-T, trebuie asigurată consistența între diferitele secțiuni, astfel încât datele să fie corecte.
Anca Macovei, Director PwC România: „În situațiile în care contribuabilii nu au respectat termenele prevăzute în notificări pentru depunerea declarațiilor SAF-T, au fost aplicate amenzi. În plus față de aceste notificări, tot începând de anul trecut, autoritățile fiscale au solicitat anumitor contribuabili depunerea declarațiilor SAF-T privind stocurile.
În ceea ce privește RO e-factura generalizată B2B, deși este o obligație relativ nouă, având in vedere faptul ca a intrat in vigoare anul trecut, aceasta și-a făcut deja simțite efectele: s-au aplicat amenzi de 15% din valoarea facturii în cazurile în care facturile nu au fost emise prin sistemul e-factura
RO e-Transport este cea mai verificată obligație de raportare electronică, verificarea codurilor UIT putând fi făcută la intrarea / ieșirea din țară, în timp ce transportul este în mișcare sau după ce bunurile au ajuns la destinație. În acest context, încă din primele luni de implementare au fost aplicate amenzi care nu numai că sunt semnificative, dar pot fi însoțite și de sancțiuni complementare constând in contravaloarea bunurilor nedeclarate. Numai în cadrul acțiunilor de verificare efectuate în luna februarie 2025 și la începutul lunii martie fiind aplicate sancțiuni contravenționale de aproape 5 milioane lei.
Scopul implementării tuturor acestor obligații de raportare nu a fost aplicarea de amenzi, fie ele și semnificative. Aceste obligații de raportare au fost implementate tocmai pentru ca autoritățile fiscale să aibă acces la datele noastre și ele să fie folosite în realizarea de analizelor de risc, scopul final fiind, bineînțeles, identificarea unor arii cu potențial risc fiscal. De aceea, ce am văzut noi în ultima perioadă, este că ANAF a început să se uite în detaliu pe datele noastre. Deja au început să solicite clarificări, informații suplimentare și au fost inițiate controale destul de bine direcționate, bazându-se pe aceste date.
Cu toate acestea, au fost și multe situații în care nu s-a ajuns la astfel de amenzi. Cum? Introducând teste specifice în procedurile lunare de verificare, identificând discrepanțele și sursa acestora în timp util și remediind cât mai repede situația – prin depunerea declarațiilor sau chiar corectarea raportărilor electronice.”
Ana Maria Iordache, Partener D&B David și Baias: „Amenzile într-adevăr sunt foarte mari și trebuie să ținem cont de faptul că nu putem aplica sistemul ablațiune, adică nu putem plăti jumătate din minimul amenzii în termen de 15 zile, cum se poate de altfel în cazul anumitor categorii de contravenții. Ce putem face însă? Sunt o serie de remedii pe care trebuie să le analizăm de la caz la caz. În primul rând, putem să ne uităm să vedem dacă există vreo situație de neaplicare a amenzii. De exemplu, știm foarte bine că în cazul în care sistemul ANAF nu funcționează 24 de ore, atunci aplicarea amenzii se suspendă. Totodată, putem să solicităm inspectorului organului fiscal și dacă nu mai departe instanței de judecată înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului pentru cazurile în care avem o situație excepțională este prima raportare, este o raportare generată de o misiune justificată. În al treilea rând, putem să ne uităm într-adevăr la proporționalitate, pentru că aceste amenzi extrem de mari și mai ales cele de 15% din valoarea facturii pot ajunge la sume semnificative.
Digitalizarea vine nu doar cu o nouă tehnologie, ci și cu o nouă mentalitate, pentru că se schimbă modul în care ne vom raporta la datele noastre fiscale și deja vedem primele semne ale acestei schimbări, pentru că inspecțiile fiscale pe care le știam până acum capătă și ele un nou sens. Raportările noastre electronice vor spune o poveste complexă, pe care, cu ajutorul digitalizării, organul fiscal o va putea decodifica rapid. Sigur că din această abordare avem și avantaje, dar avem și provocări.”
Izabela Stoicescu, Senior Manager PwC România: „Nivelul de granularitate a datelor din SAF-t oferă ANAF aproape toate indiciile posibile: se pot extrage, de exemplu, facturile primite în sens invers de la un client de-al nostru sau încasările primite de la client pentru care nu am colectat TVA. Fișierul SAF-t este totodată unica sursă din care ANAF poate extrage automat din biroul său facturile de servicii primite de la prestatori din România sau de la prestatori non-UE. Pe de o parte, declarațiile SAF-t trebuie să fie corecte, trebuie să fie reconciliate, bineînțeles, cu sistemele sursă și cu toate celelalte raportări digitale, pentru a evita investigații inutile și muncă inutilă pentru rectificare și clarificare. Însă, odată ajunși în control, trebuie să fim siguri că tratamentul de TVA este corect aplicat și suficient de bine documentat. Recomandarea noastră este să efectuați ceea ce noi numim o analiză diagnostic pe baza datelor din SAF-t. O astfel de analiză se efectuează foarte ușor cu ajutorul unui instrument de evaluare automată a datelor, un tool de cross-check care permite navigarea și filtrarea datelor într-o manieră foarte precisă, pentru a ilustra și mai bine acest proces.”
Tiberiu Panfiloiu, Director PwC România: „În zona taxelor directe sunt aspecte foarte importante care derivă din toate raportările pe care le facem către ANAF. Am sesizat că organele fiscale sunt din ce în ce mai atente și folosesc datele pe care le raportăm, fie că vorbim de declarația SAF-t sau chiar și de declarațiile clasice sau de situații financiare.
ANAF poate creiona o serie de analize pe datele raportate și poate urmări în mod targetat spețe și în zona de impozitare directă a companiilor. Tema preferată a organelor de control, cea a serviciilor intra-grup și în special serviciile de management și consultanță. E ceva vreme de când avem și conturi contabile dedicate, astfel încât organele de control pot vedea direct în situațiile financiare sumele aferente. Prin SAF-t avem și o raportare la nivel de linie de factură, în așa fel încât se pot duce în mod targetat la ce sumă își doresc să analizeze. Iar pe zona aceasta am remarcat următoarele tendințe: în primul rând, referitor la documentația justificativă aferentă prestării, se remarcă tendința de transparență pe tot lanțul. Astfel, ANAF își dorește să vadă toate informațiile, chiar și în situația în care vorbim de costuri refacturate de grup cu diverși furnizori terți, vor documente justificative chiar și de la acei furnizori, deși poate vorbim de o alocare pe bază de chei de alocare, care presupune doar o mică parte din sume alocabile de către entitatea din România. De asemenea, când vorbim de beneficiu, aș menționa relevanța cauzei Weatherford care, deși este pe zona de TVA, putem trage anumite concluzii care pot fi relevante și pe zona de impozit pe profit. Astfel, concluzia în acea cauză este că nu ar trebui să refuze deductibilitatea TVA pe criterii de necesitate sau oportunitate. Însă rămâne cumva la aprecierea autorităților locale să verifice în ce măsură documentele care sunt puse la dispoziție dovedesc că acele servicii au fost efectiv prestate și utilizate cumva în activitatea contribuabilului. Deci este o linie fină trasată, însă se clarifică cumva faptul că deductibilitatea TVA nu este dependentă de necesitatea sau oportunitatea serviciilor.”
Bogdan Cârpă-veche, Dircetor PwC România: „Complexitatea tratamentului fiscal pentru beneficiile salariale vizează, pe de o parte, faptul că vorbim de condiții diferite pentru aplicarea unui anumit regim fiscal. Deci, din perspectiva angajatorilor, complexitatea acestui exercițiu fiscal se regăsește nu doar în ceea ce privește calculul efectiv salarial, cel de payroll, ci și în aceste informații fiscale raportate către ANAF.
După cum știți, de ceva vreme, prin declarația 112 se raportează nu doar veniturile impozabile, ci și beneficii salariale neimpozabile. Întrebarea pe care ne-o punem cu siguranță este de ce trebuie să raportăm aceste sume dacă ele nu au un impact fiscal? O sumă neimpozabilă nu genereazăs obligații fiscale. Ei bine, probabil că motivul pentru care aceste informații sunt colectate este pentru ca ANAF să poată face analize și evaluări pentru a determina categoriile de beneficii acordate, mai ales cele neimpozabile, și pentru a analiza aceste tendințe și, eventual, de ce nu, pentru a face controale sau evaluări cu privire la modul în care tratamentul fiscal favorabil este aplicat. Aș menționa aici aceste avantaje de tip stock option plan, acele acțiuni care sunt acordate angajaților care, în anumite condiții, sunt integral scutite de taxe salariale sau alte beneficii gen educație timpurie pentru copiii angajaților, servicii turistice și așa mai departe.
Implementarea unor proceduri care să permită determinarea corectă a tratamentului fiscal, plus colectarea documentelor justificative este esențială pentru a preveni anumite situații în care, în cazul unor controale, se pot fi determinate obligații fiscale suplimentare. Din perspectiva angajaților, această complexitate este la fel resimțită, dacă ne raportăm, spre exemplu, la angajații care primesc din partea angajatorilor lor un buget pentru a-și alege beneficii sau acele beneficii flexibile. Este o metodă din ce în ce mai uzitată în piață de către angajatori pentru a-și atrage angajații.
Au fost făcuți câțiva pași destul de importanți în sensul digitalizării modului în care persoanele fizice își declară veniturile. Declarația unică este modificată începând din acest an, se simplifică procedura de declarare, în sensul că a fost eliminată obligația de estimare a veniturilor obținute în anul curent, se declară doar veniturile obținute în anul anterior. Și un lucru mult mai important este faptul că, începând cu veniturile anului 2025, intenția ANAF este aceea de a transmite tuturor contribuabililor o declarație unică completată cu date care există în bazele de date ale ANAF, venituri care pot genera anumite obligații fiscale din perspectiva contribuțiilor sociale. Rămâne să vedem cum va fi și implementată. Probabil la începutul lunii mai, care va descrie procedura de aplicare concretă a acestor măsuri de digitalizare.”
