Pe 26 februarie, Comisia Europeană a publicat Clean Industrial Deal (CID), o strategie amplă menită să sprijine transformarea sectoarelor industriale ale UE. Este un document non-legislativ care prevede o serie de viitoare măsuri legislative în domenii precum energia, investițiile, achizițiile publice și prețul carbonului. A fost anunțat pentru prima dată ca o politică-cheie în EU Competitiveness Compass, ca parte a efortului de a consolida poziția Uniunii în cursa globală către un viitor cu emisii nete zero, inovator și sigur. Clean Industrial Deal a fost lansat împreună cu Affordable Energy Action Plan, care are scopul de a asigura energie accesibilă, eficientă și curată.
Luciana Miu – EPG Head of Clean Economy: „Clean Industrial Deal este un semnal binevenit al angajamentului UE față de o industrie competitivă și cu emisii reduse de carbon. Acesta urmărește să abordeze provocările urgente evidențiate în raportul Draghi și include propuneri practice și relevante pentru a stimula cererea de produse cu emisii reduse de carbon, a facilita accesul la energie curată accesibilă și a consolida lanțurile de aprovizionare (inclusiv cele circulare), printre altele.
Cu toate acestea, acordul nu reușește să genereze schimbarea de paradigmă necesară în politica industrială europeană pentru a asigura o acțiune concertată. Principalul punct nevralgic al transformării industriale – costul energiei – este abordat în mare parte prin reciclarea reformelor deja convenite sau prin recomandări adresate statelor membre. Aproape că nu este mobilizată nicio nouă finanțare publică pentru transformarea industrială – deși acest fapt poate fi de înțeles în contextul altor priorități stringente, se ratează o oportunitate de a valorifica fluxuri de finanțare-cheie precum fondurile de dezvoltare regională, de exemplu prin condiționalități legate de achizițiile publice verzi.
Pentru țările din Europa Centrală și de Est, aceste deficiențe sunt amplificate de lipsa recunoașterii importanței cooperării regionale. EPG a demonstrat recent că o abordare regională a transformării industriale poate optimiza cheltuielile publice, construi capacități și genera beneficii indirecte. Deși CID reprezintă un pas înainte demn de apreciat, nu reușește să atingă nivelul de elaborare a politicilor necesar pentru noua ordine mondială în care se află Europa. “
Mihnea Cătuți – EPG Executive Director: „Deși au existat mesaje politice contradictorii în ultimele săptămâni, Clean Industrial Deal consolidează ideea că decarbonizarea și reindustrializarea trebuie să meargă mână în mână. Comisia s-a angajat acum să propună un obiectiv de reducere cu 90% a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2040, întrucât UE va trebui să gestioneze simultan criza climatică, preocupările legate de competitivitate și îmbunătățirea rezilienței economice. Costurile asociate vor fi însă semnificative.
Din păcate, propunerea financiară nu vine cu schimbări revoluționare și este puțin probabil să mobilizeze finanțarea necesară. Realocarea unei părți din Fondul pentru Inovare poate avea doar efecte limitate, iar utilizarea STEP Sovereignty Seal poate altera obiectivele acestui instrument financiar. Redirecționarea resurselor MFF într-un nou Fond pentru Competitivitate va implica negocieri dificile, dar ar putea oferi cel puțin o soluție parțială pentru deficitul de finanțare publică preconizat după 2026.
Planul pare, de asemenea, să confirme că politica industrială rămâne în mare măsură o prerogativă națională, cu o dimensiune europeană limitată. Documentul nu prezintă nicio măsură credibilă de guvernanță la nivel european. Reforma cadrului de ajutor de stat prelungește în esență status quo-ul stabilit prin Temporary Transition and Crisis Framework și General Block Exemption, cu puține măsuri suplimentare pentru a preveni subvențiile naționale distorsionante pentru Piața Unică. Nu a fost propus niciun mecanism nou de redistribuire fiscală, iar revizuirea ETS din 2026 ar aduce doar câteva schimbări vagi ale regulilor de utilizare a veniturilor rezultate din comercializarea certificatelor de carbon.
Dezvoltarea unor standarde armonizate și simplificate pentru oțel verde și ciment verde este o propunere promițătoare, mai ales că textul menționează în mod explicit utilizarea acestora în cheltuielile bugetului UE și operaționalizarea lor la toate nivelurile administrației publice.
Acțiunea UE pare promițătoare și prin noile Parteneriate pentru Comerț și Investiții Curate (CTIPs), care vor spori cooperarea cu țările terțe, consolidând reziliența lanțurilor de aprovizionare, mobilizând finanțare și creând cadre de reglementare comune. O revizuire clară a necesității de extindere a domeniul de aplicare al CBAM pentru a include emisiile indirecte reprezintă un pas pozitiv, iar Comisia s-a angajat să deschidă o discuție dificilă despre subvenții pentru exporturi.”
