Propaganda antioccidentală în 15 pași
1. Obiectivul dumneavoastră va fi subminarea încrederii în faptul că România a beneficiat de pe urma integrării în UE și a investițiilor străine directe, prin autovictimizare. Nu veți promova reorientarea geostrategică a României, ci mai degrabă izolaționismul pe principiul că România nu are niciun partener adevărat cu care să aibă o relație reciproc avantajoasă.
Estimările arată că în perioada de preaderare la UE, România a fost beneficiara unei asistențe financiare nete de 26,5 miliarde euro, în timp ce, în perioada post-aderare, România a mai beneficiat de o finanțare netă (după scăderea contribuțiilor la UE) de 26 miliarde euro, bani care au fost transferați de la țările mai dezvoltate ale UE către România. Dar acest lucru este cunoscut doar de o parte a populației, polarizarea economică creând zone defavorizate, care practic au beneficiat prea puțin de aceste transferuri. Din acest motiv, în aceste zone veți găsi în primul rând contestatarii beneficiilor aderării la UE.
2. Atenție! Subminarea încrederii în relațiile economice și politice cu Occidentul nu se va face prin sugerarea la schimb a altor parteneri externi.
Pentru că pur și simplu nu există o alternativă reală la finanțarea dezvoltării României și, din acest motiv, nu aveți nicio șansă să o prezentați într-un mod credibil. Privind la sumele imense, menționate mai sus, de care a beneficiat România, devine limpede că nicio economie națională sau grup economic nu ar fi avut o motivație suficient de puternică sau capacitatea de a furniza o finanțare atât de generoasă. Mai mult decât atât, prin sugerarea unei alternative nu vă doriți să fiți etichetați ca avocați ai altor coordonate geopolitice. Trebuie să fiți văzuți ca avocați ai unui curent naționalist prin care puneți țara și poporul înainte de toate.
3. Atribuiți-vă eticheta de „naționalist” și purtați-o cu mândrie.
Nimeni nu o să vă acuze pentru asta. Mai mult, este un curent de opinie în creștere în Europa, care va prinde din ce în ce mai mult și în România. O astfel de etichetă vă va pune la adăpost de orice suspiciune de parti pris-uri, chiar dacă naționalismul izolaționist este un lux pe care nici cei bogați nu și-l mai pot permite, cu atât mai puțin o țară în curs de dezvoltare precum România.
4. Teza dumneavoastră este că eșecurile și neîmplinirile României din ultimele decenii sunt cauzate exclusiv de conspirația țărilor dezvoltate, care și-au propus să colonizeze România, să o dreneze de resurse și să îi distrugă industria, care, dacă ar fi rămas la locul ei, ar fi concurat de la egal la egal cu firmele occidentale, împiedicându-le să cucerească piața românească.
În 25 de ani, multă lume a uitat decapitalizarea accelerată pe care politica ceaușistă de rambursare forțată a datoriei externe a produs-o în anii ’80. Chiar dacă în comparație cu 1990 România exportă acum de aproape 11 ori mai mult, mulți vor fi uitat deja starea reală a firmelor românești din 1990 și vor fi tentați, mai ales nostalgicii, să vă dea dreptate și să vă susțină. Eventual vă puteți ajuta cu filmulețe din perioada liberală a regimului Ceaușescu, din anii ’70, imagini romanțate pe care mulți tineri, care nu au cunoscut regimul comunist, le-ar putea extrapola și pentru perioada anilor ’80.
Liberalizarea piețelor nu a adus doar avantaje României
Aderarea României la UE a fost cea mai bună opțiune în 2007. Economia națională era la pământ, 75% din capacitatea industrială era practic închisă, o perspectivă foarte sumbră privind ocuparea forței de muncă, o economie care nu era încă orientată spre piață și funcționa după vechile reguli ale economiei centralizate. În plus, economia era încă tributară vechilor relații din cadrul defunctului CAER – organizația de comerț a fostelor state socialiste. „Dar, cu toate acestea, ca o părere personală, îmi permit să spun că unele aspecte care țin de economia planificată erau mai bune decât în prezent, mai ales dacă ne referim la cele de natură socială”, a spus Augustin Feneșan, președintele Asociației Patronilor și Meseriașilor – Cluj.
În 2007, România intra în cea mai mare piață liberă din lume. Dar gradul de dezvoltare al economiei naționale nu era la nivelul celei europene și nu putea face față concurenței economiilor puternice. „Totuși, la vremea aderării, cele mai mari avantaje pe care le percepeam atunci constau tocmai în liberalizarea mișcării capitalurilor, a forței de muncă, a piețelor în general. Ceea ce a fost o eroare a constat în liberalizarea vânzării de terenuri agricole. În prezent se încearcă corectarea acesteia, dacă nu complet, măcar parțial”, consideră Feneșan.
Integrarea României în UE trebuia să însemne schimbare, dezvoltare și modernizare
Vasile Pușcaș, omul care a condus tot procesul de negociere pentru realizarea aderării la Uniunea Europeană, s-a arătat dezamăgit de parcursul României post-aderare. Față de ceea ce s-a dorit, de speranțele pe care le-au avut toți românii la 1 ianuarie 2007, când s-a băut șampanie și politicienii și-au acordat decorații și medalii, realizările ultimului deceniu sunt mult sub așteptări.
Integrarea României a fost cu siguranță o alegere foarte bună. Cu toate că țara, nici din punct de vedere economic și nici social nu era pregătită pentru aceasta. Însă, după cum spune Pușcaș, ulterior acest lucru nu ar mai fi fost posibil, Uniunea Europeană fiind mult mai reticentă față de admiterea de noi membri. De fapt la ora actuală extinderea UE este practic blocată, oficialii de la Bruxelles concentrându-se pe Brexit, pe negocierile care urmează să le poarte cu Marea Britanie după decizia de părăsire a Uniunii.
„Politicianul meu preferat este Helmut Khol”, a spus la începutul discursului său, Vasile Pușcaș, negociatorul șef al României pentru aderarea la UE. Kohl a spus: „am vrut unificarea Germaniei și am făcut-o, poate că nu întotdeauna modul în care am acționat a fost foarte creștin și democrat, dar ceea ce contează este rezultatul. Faptul că am realizat unificarea Germaniei”. Parafrazându-l pe celebrul cancelar sub conducerea căruia s-a înfăptuit unificarea, Vasile Pușcaș spune că „am vrut aderarea României la Uniunea Europeană, și nu doar aderarea de dragul aderării, dar am vrut aderarea ca să ne integrăm în politicile europene și în ceea ce înseamnă construcția europeană”. În viziunea negociatorului șef, integrarea în UE trebuie să fie caracterizată de trei cuvinte: schimbare, dezvoltare și modernizare. Însă lucrurile nu au mers în toți cei 10 ani în direcția dorită.
„Intensitatea relațiilor româno-germane reiese în urma cooperării zilnice”
Interviu cu Ambasadorul Germaniei la București, E.S. Werner Hans Lauk
Excelența Voastră, ați preluat funcția de ambasador al Republicii Federale Germania în România în urmă cu mai bine de trei ani. Care a fost prima impresie despre România? Cum s-a schimbat „peisajul” economic și politic local în timpul mandatului dumneavoastră?
Când am sosit în vara anului 2013 la Bucureşti, m-am bucurat că mă reîntorc în Europa, privind cu interes spre noul meu post într-unul dintre cele mai tinere state membre UE. Din discuţiile şi lecturile pregătitoare referitoare la noua mea ţară gazdă, România, ştiam deja ce bogăţie peisagistică şi culturală mă aşteaptă. Relaţiile dintre România şi Germania sunt considerabil mai vechi decât statele noastre de astăzi Germania şi România. Acest lucru este dovedit până în zilele noastre prin moştenirea culturală şi lingvistică a minorităţii germane din România. Astfel, am avut deja o idee asupra faptului că relaţiile dintre România şi Germania nu vor fi doar strânse, ci şi foarte diverse. Această primă impresie s-a tot confirmat în decursul anilor trecuţi.
Desigur, relaţiile dintre noi au devenit mai intense şi mai strânse: per ansamblu, România poate privi în urmă spre nişte ani foarte prosperi sub aspect economic. Importanţi investitori germani şi-au extins prezenţa în România, iar cu precădere în domeniul învăţământului profesional dual – un subiect foarte drag mie – am înregistrat progrese importante printr-o mai intensă interconectare între companiile care susţin aceste şcoli profesionale în România, Camera de Comerţ şi Industrie Româno-Germană şi Ministerul Educaţiei din România. În ultimii trei ani şi jumătate au existat numeroase progrese şi în domeniul politic; prin Klaus Johannis a fost ales pentru prima dată, după o campanie electorală foarte agitată, un membru al unei minorităţi etnice în funcţia de preşedinte al ţării – un eveniment remarcabil, care a conferit dimensiunii acestei funcţii o nouă conotaţie şi un nou format. Consolidarea statului de drept şi combaterea corupţiei au căpătat un avânt considerabil, fapt care a dus la o încredere mai mare a populaţiei în respectivele instituţii ale statului – aşa cum reiese din numeroase sondaje. Nu în ultimul rând, actuala campanie electorală aduce un suflu de prospeţime prin oferte noi, alternative pentru alegătorii care nu şi-au regăsit până acum interesele reprezentate în mod corespunzător.
Care sunt proiectele cele mai importante în care v-ați implicat în perioada petrecută aici?
Per ansamblu, am fost încântat de numărul mare de vizite bilaterale şi de diversitatea tematică a relaţiilor noastre bilaterale la care am avut prilejul să particip în ultimii ani. Un loc de frunte îl ocupă vizita preşedintelui federal Gauck şi a doamnei Schadt, în iunie 2016. Această vizită a subliniat, din nou, cât de strânse şi bazate pe încredere sunt relaţiile dintre ţările noastre la cel mai înalt nivel politic. Preşedintele Johannis şi prim-ministrul Cioloş au subliniat, la rândul lor, acest fapt prin multiple vizite în Germania.
Dacă ne referim la proiecte concrete, atunci preluarea patronajului asupra „Fundaţiei Biserici Fortificate” de către cei doi şefi de stat, ai României şi Germaniei, reprezintă un semn deosebit de vizibil al cooperării româno-germane. Şi finanţarea acordată de Bundestagul German învăţământului în limba germană din România contribuie în mod considerabil la intensificarea cooperării noastre bilaterale, la fel ca şi deosebitul angajament al companiilor germane în vederea consolidării învăţământului profesional dual în România – fapt pe care l-am menţionat deja anterior. Desigur că aceasta nu este decât o selecţie foarte limitată a preocupărilor Ambasadei Germaniei la Bucureşti şi a celor două Consulate la Sibiu şi Timişoara, în ultimii ani. Consider că aceasta este esenţa relaţiilor noastre cu România: ele sunt deja atât de diverse în viaţa de zi cu zi, încât nici nu sunt necesare proiecte majore, unice pentru a fi importante şi vizibile. Intensitatea reiese în urma cooperării zilnice.
Investițiile provenind din spațiul vorbitor de limbă germană s-au dovedit esențiale pentru economia românească. Care sunt principalele atuuri ale României în atragerea de investiții străine și sectoarele economice cele mai atractive în acest sens?
Avantajele României ca loc de amplasare a investiţiilor economice sunt evidente: este o piaţă mare, membră a Uniunii Europene şi are o populaţie deschisă, bine calificată în multe domenii, cu reale aptitudini lingvistice. În afară de aceasta, multe localităţi din România se bucură de o însemnată tradiţie industrială de la care au putut porni investitorii. De asemenea, există un real potenţial agricol care poate fi dezvoltat. Pornind de la premisa că investiţiile necesare în domeniile educaţie şi infrastructură se vor derula conform aşteptărilor, România va putea juca cu siguranţă, în viitor, un rol şi mai important în domeniile cercetare și dezvoltare, precum şi logistică.
Ce așteptări are mediul de business german de la factorii de decizie locali, pentru stimularea afacerilor existente și intrarea de noi jucători pe piața românească?
Investitorii germani aşteaptă înainte de toate ceea ce aşteaptă oricine este dispus să-şi utilizeze capitalul pentru realizarea unei investiţii: fiabilitate şi predictibilitate. Comunele, oraşele şi judeţele, precum şi administraţia naţională din România trebuie să comunice concret ce premise juridice, administrative şi fiscale există în vederea unei investiţii. Condiţiile numite ar trebui păstrate cât mai stabile şi să nu se modifice retroactiv. În opinia mea, acolo unde se impun modificări este recomandabilă informarea şi consultarea din timp a celor implicaţi. Investitorii observă cu atenţie situaţia altor companii stabilite în altă locaţie. O locaţie care se dovedeşte un partener corect şi fiabil pentru companii, se va bucura cu siguranţă de interesul sporit al altor investitori.
Ați participat, recent, la vernisarea expoziției „Minoritatea germană în România. Trecut și prezent în Europa unită”. Cum evaluați nivelul de integrare al minorității germane în spațiul românesc? Extrapolând, după experiența petrecută aici, cum apreciați atitudinea românilor față de minorități?
Minoritatea germană din România este integrată impecabil în societatea majoritară, fără a renunţa la tradiţiile sale culturale, chiar dimpotrivă. Una dintre cele mai importante activităţi este cea de menţinere a sistemului său de învăţământ în limba germană, ale cărui începuturi datează din secolul al XIV-lea. Aceste şcoli cu predare în limba germană sunt, desigur, la dispoziţia tuturor cetăţenilor români, doar o mică parte a elevilor vorbesc germana ca limbă maternă. Aceste şcoli aduc însă o contribuţie inestimabilă societăţii. Învăţând împreună, germanii şi românii învaţă şi unii despre alţii, şi unii de la alţii. Astfel, acest sistem de învăţământ reprezintă şi un motor al integrării. În afară de acestea, minoritatea germană joacă şi un rol de punte între România şi Germania, contribuind în mod activ la dezvoltarea relaţiilor economice între ţările noastre.
Nu mă refer doar la investiţii şi la crearea de noi locuri de muncă, ci şi la consolidarea învăţământului profesional de tip dual ca o alternativă la abandonul şcolar sau la studii. Minoritatea germană este şi în această privinţă una dintre forţele motrice. Înalta apreciere de care se bucură minoritatea germană în rândul societăţii româneşti se datorează şi faptului că reprezentanţii săi se implică în diferite moduri în viaţa socială, culturală şi politică din România. Alegerea lui Klaus Johannis în funcţia de preşedinte al statului şi rezultatele alegerilor locale dovedesc gradul ridicat de acceptanţă al populației majoritare faţă de minoritatea germană.
Din păcate, constatăm că nu toate minorităţile se bucură de aceeaşi mare apreciere şi încredere ca şi minoritatea germană. În acest sens, doresc României – atât responsabililor politici, cât şi întregii societăţi – să poată realiza, în continuare, o coeziune a tuturor comunităţilor etnice în România, recunoscând în mod echitabil contribuţia culturală, lingvistică şi socială a tuturor celor 20 de minorităţi oficiale ca parte a acestei ţări atât de bogate istoric şi cultural şi putând utiliza această contribuţie în cele din urmă şi sub aspect economic şi turistic.
În altă ordine de idei, la nivel european, votul favorabil dat de britanici pentru ieșirea din UE a încurajat vocile din ce în ce mai critice ale „doctrinei” eurosceptice. Care va fi impactul BREXIT-ului asupra proiectului european și Zonei Euro, pe termen mediu?
Nu cred că este cazul să mă lansez în speculaţii. Germania a regretat mult decizia majorităţii care a votat la referendumul britanic pentru ieşirea din UE. Dar, desigur, trebuie să acceptăm această decizie democratică şi să privim înainte, alături de ceilalţi 26 de membri UE şi de Marea Britanie, chemată acum să facă primul pas şi să prezinte celor 27 de ţări membre UE şi Comisiei Europene, care trebuie să conducă negocierile cu Marea
Britanie, viziunea sa concretă legată de genul de relaţii pe care doreşte să le întreţină în viitor cu Uniunea Europeană. Negocierile privind ieşirea din UE pot începe doar în momentul în care guvernul britanic va fi activat articolul 50, atât de des citat în ultima vreme. Prin urmare, din punctul meu de vedere este mult prea devreme pentru prognoze privind configuraţia viitoare a UE sau a Zonei Euro, dat fiind că aceasta va fi rezultatul discuţiilor pe care noi, cei 27 membri UE, le vom purta şi între noi, în cadrul negocierilor cu Marea Britanie.
România ultimilor ani a făcut progrese semnificative în combaterea corupției. Considerați că munca procurorilor a generat doar rezultate conjuncturale, sau că, dimpotrivă, sunt create premisele pentru o schimbare de mentalitate la nivelul societății și împrospătarea clasei politice?
Întrebarea este, într-adevăr, dacă paharul este pe jumătate gol sau pe jumătate plin. Mi-ar plăcea să cred că acesta este pe jumătate plin. În realitate, însă, justiţia, în frunte cu DNA, a generat în ultimii ani rezultate impresionante. Condiţiile-cadru în care aceasta şi-a desfăşurat activitatea sunt, însă prefigurate de către politic, acolo existând, după cum ştim, reprezentanţi de o oarecare notorietate care aduc critici dure şi de principiu la adresa justiţiei. Motiv pentru care, şi aceasta nu este de mirare într-o democraţie, decizia alegătorilor în data de 11 decembrie va face diferenţa, dacă vor vota candidaţi care înseamnă o schimbare de mentalitate şi alte reforme în justiţie, administraţie, politică şi societate, în sensul unei împrospătări a clasei politice, ori dacă vor vota candidaţi care doresc să dea timpul înapoi, respectiv să perpetueze vechiul model de a face politică.
Cum vedeți evoluția viitoare a relațiilor bilaterale între România, lider în acest an, la nivelul UE, din perspectiva creșterii PIB și Germania, „locomotiva” economiei europene?
Relaţiile economice dintre România şi Germania au devenit din ce în ce mai intense în ultimii ani. Nu văd de ce acest lucru să nu poată continua şi în anii ce urmează, dacă proiectele aflate acum în discuţie privind îmbunătăţirea, de pildă, a infrastructurii ţării, a sistemului educaţional şi a învăţământului profesional şi pentru eficientizarea şi profesionalizarea administraţiei publice sunt demarate cu celeritate. Consider însă că vocile naţionaliste, menite să obstrucţioneze piaţa comunitară, ce s-au auzit în ultima vreme pe alocuri – situaţie datorată, sper eu, în mod principal campaniei electorale – reprezintă, mai degrabă, o piedică din acest punct de vedere. În ceea ce priveşte relaţiile politice plec, de asemenea, de la premisa că tendinţa pozitivă de intensificare a relaţiilor noastre, perceptibilă până acum, va continua şi în viitor. România îşi doreşte o Europă puternică, vrea să se numere printre ţările proactive, care participă la procesele de integrare, un lucru, de altfel, pe care Germania îl salută în mod deosebit. Prin urmare, sper ca şi viitorul guvern al României să se considere tributar acestui curs comun.
Ce mesaj doriți să transmiteți comunității de business vorbitoare de limbă germană din țara noastră?
Permiteţi-mi să transmit mediului de afaceri, pe această cale, un apel pe care şi în trecut l-am formulat destul de des: continuaţi să vă implicaţi în configurarea societăţii româneşti, participând la proiecte sociale şi ecologice, la asociaţii şi camere de industrie şi comerţ, la dezbateri publice privind proiecte de lege, sprijinind crearea învăţământului profesional în România sau în orice alt mod pe care îl consideraţi oportun. Prin intermediul capacităţilor şi al experienţei de care compania dumneavoastră dispune, puneţi umărul la clădirea unui viitor durabil, de succes pentru România. Pentru că tocmai aceasta este urarea mea pentru naţiunea română: succes şi prosperitate, ca partener de nădejde într-o Europă unită şi unitară!
Interviu preluat din revista DeBizz cu acordul autorului
Excelența Voastră, ați preluat funcția de ambasador al Republicii Federale Germania în România în urmă cu mai bine de trei ani. Care a fost prima impresie despre România? Cum s-a schimbat „peisajul” economic și politic local în timpul mandatului dumneavoastră?
Când am sosit în vara anului 2013 la Bucureşti, m-am bucurat că mă reîntorc în Europa, privind cu interes spre noul meu post într-unul dintre cele mai tinere state membre UE. Din discuţiile şi lecturile pregătitoare referitoare la noua mea ţară gazdă, România, ştiam deja ce bogăţie peisagistică şi culturală mă aşteaptă. Relaţiile dintre România şi Germania sunt considerabil mai vechi decât statele noastre de astăzi Germania şi România. Acest lucru este dovedit până în zilele noastre prin moştenirea culturală şi lingvistică a minorităţii germane din România. Astfel, am avut deja o idee asupra faptului că relaţiile dintre România şi Germania nu vor fi doar strânse, ci şi foarte diverse. Această primă impresie s-a tot confirmat în decursul anilor trecuţi.
Desigur, relaţiile dintre noi au devenit mai intense şi mai strânse: per ansamblu, România poate privi în urmă spre nişte ani foarte prosperi sub aspect economic. Importanţi investitori germani şi-au extins prezenţa în România, iar cu precădere în domeniul învăţământului profesional dual – un subiect foarte drag mie – am înregistrat progrese importante printr-o mai intensă interconectare între companiile care susţin aceste şcoli profesionale în România, Camera de Comerţ şi Industrie Româno-Germană şi Ministerul Educaţiei din România. În ultimii trei ani şi jumătate au existat numeroase progrese şi în domeniul politic; prin Klaus Johannis a fost ales pentru prima dată, după o campanie electorală foarte agitată, un membru al unei minorităţi etnice în funcţia de preşedinte al ţării – un eveniment remarcabil, care a conferit dimensiunii acestei funcţii o nouă conotaţie şi un nou format. Consolidarea statului de drept şi combaterea corupţiei au căpătat un avânt considerabil, fapt care a dus la o încredere mai mare a populaţiei în respectivele instituţii ale statului – aşa cum reiese din numeroase sondaje. Nu în ultimul rând, actuala campanie electorală aduce un suflu de prospeţime prin oferte noi, alternative pentru alegătorii care nu şi-au regăsit până acum interesele reprezentate în mod corespunzător.
Care sunt proiectele cele mai importante în care v-ați implicat în perioada petrecută aici?
Per ansamblu, am fost încântat de numărul mare de vizite bilaterale şi de diversitatea tematică a relaţiilor noastre bilaterale la care am avut prilejul să particip în ultimii ani. Un loc de frunte îl ocupă vizita preşedintelui federal Gauck şi a doamnei Schadt, în iunie 2016. Această vizită a subliniat, din nou, cât de strânse şi bazate pe încredere sunt relaţiile dintre ţările noastre la cel mai înalt nivel politic. Preşedintele Johannis şi prim-ministrul Cioloş au subliniat, la rândul lor, acest fapt prin multiple vizite în Germania.
Dacă ne referim la proiecte concrete, atunci preluarea patronajului asupra „Fundaţiei Biserici Fortificate” de către cei doi şefi de stat, ai României şi Germaniei, reprezintă un semn deosebit de vizibil al cooperării româno-germane. Şi finanţarea acordată de Bundestagul German învăţământului în limba germană din România contribuie în mod considerabil la intensificarea cooperării noastre bilaterale, la fel ca şi deosebitul angajament al companiilor germane în vederea consolidării învăţământului profesional dual în România – fapt pe care l-am menţionat deja anterior. Desigur că aceasta nu este decât o selecţie foarte limitată a preocupărilor Ambasadei Germaniei la Bucureşti şi a celor două Consulate la Sibiu şi Timişoara, în ultimii ani. Consider că aceasta este esenţa relaţiilor noastre cu România: ele sunt deja atât de diverse în viaţa de zi cu zi, încât nici nu sunt necesare proiecte majore, unice pentru a fi importante şi vizibile. Intensitatea reiese în urma cooperării zilnice.
Investițiile provenind din spațiul vorbitor de limbă germană s-au dovedit esențiale pentru economia românească. Care sunt principalele atuuri ale României în atragerea de investiții străine și sectoarele economice cele mai atractive în acest sens?
Avantajele României ca loc de amplasare a investiţiilor economice sunt evidente: este o piaţă mare, membră a Uniunii Europene şi are o populaţie deschisă, bine calificată în multe domenii, cu reale aptitudini lingvistice. În afară de aceasta, multe localităţi din România se bucură de o însemnată tradiţie industrială de la care au putut porni investitorii. De asemenea, există un real potenţial agricol care poate fi dezvoltat. Pornind de la premisa că investiţiile necesare în domeniile educaţie şi infrastructură se vor derula conform aşteptărilor, România va putea juca cu siguranţă, în viitor, un rol şi mai important în domeniile cercetare și dezvoltare, precum şi logistică.
Ce așteptări are mediul de business german de la factorii de decizie locali, pentru stimularea afacerilor existente și intrarea de noi jucători pe piața românească?
Investitorii germani aşteaptă înainte de toate ceea ce aşteaptă oricine este dispus să-şi utilizeze capitalul pentru realizarea unei investiţii: fiabilitate şi predictibilitate. Comunele, oraşele şi judeţele, precum şi administraţia naţională din România trebuie să comunice concret ce premise juridice, administrative şi fiscale există în vederea unei investiţii. Condiţiile numite ar trebui păstrate cât mai stabile şi să nu se modifice retroactiv. În opinia mea, acolo unde se impun modificări este recomandabilă informarea şi consultarea din timp a celor implicaţi. Investitorii observă cu atenţie situaţia altor companii stabilite în altă locaţie. O locaţie care se dovedeşte un partener corect şi fiabil pentru companii, se va bucura cu siguranţă de interesul sporit al altor investitori.
Ați participat, recent, la vernisarea expoziției „Minoritatea germană în România. Trecut și prezent în Europa unită”. Cum evaluați nivelul de integrare al minorității germane în spațiul românesc? Extrapolând, după experiența petrecută aici, cum apreciați atitudinea românilor față de minorități?
Minoritatea germană din România este integrată impecabil în societatea majoritară, fără a renunţa la tradiţiile sale culturale, chiar dimpotrivă. Una dintre cele mai importante activităţi este cea de menţinere a sistemului său de învăţământ în limba germană, ale cărui începuturi datează din secolul al XIV-lea. Aceste şcoli cu predare în limba germană sunt, desigur, la dispoziţia tuturor cetăţenilor români, doar o mică parte a elevilor vorbesc germana ca limbă maternă. Aceste şcoli aduc însă o contribuţie inestimabilă societăţii. Învăţând împreună, germanii şi românii învaţă şi unii despre alţii, şi unii de la alţii. Astfel, acest sistem de învăţământ reprezintă şi un motor al integrării. În afară de acestea, minoritatea germană joacă şi un rol de punte între România şi Germania, contribuind în mod activ la dezvoltarea relaţiilor economice între ţările noastre.
Nu mă refer doar la investiţii şi la crearea de noi locuri de muncă, ci şi la consolidarea învăţământului profesional de tip dual ca o alternativă la abandonul şcolar sau la studii. Minoritatea germană este şi în această privinţă una dintre forţele motrice. Înalta apreciere de care se bucură minoritatea germană în rândul societăţii româneşti se datorează şi faptului că reprezentanţii săi se implică în diferite moduri în viaţa socială, culturală şi politică din România. Alegerea lui Klaus Johannis în funcţia de preşedinte al statului şi rezultatele alegerilor locale dovedesc gradul ridicat de acceptanţă al populației majoritare faţă de minoritatea germană.
Din păcate, constatăm că nu toate minorităţile se bucură de aceeaşi mare apreciere şi încredere ca şi minoritatea germană. În acest sens, doresc României – atât responsabililor politici, cât şi întregii societăţi – să poată realiza, în continuare, o coeziune a tuturor comunităţilor etnice în România, recunoscând în mod echitabil contribuţia culturală, lingvistică şi socială a tuturor celor 20 de minorităţi oficiale ca parte a acestei ţări atât de bogate istoric şi cultural şi putând utiliza această contribuţie în cele din urmă şi sub aspect economic şi turistic.
În altă ordine de idei, la nivel european, votul favorabil dat de britanici pentru ieșirea din UE a încurajat vocile din ce în ce mai critice ale „doctrinei” eurosceptice. Care va fi impactul BREXIT-ului asupra proiectului european și Zonei Euro, pe termen mediu?
Nu cred că este cazul să mă lansez în speculaţii. Germania a regretat mult decizia majorităţii care a votat la referendumul britanic pentru ieşirea din UE. Dar, desigur, trebuie să acceptăm această decizie democratică şi să privim înainte, alături de ceilalţi 26 de membri UE şi de Marea Britanie, chemată acum să facă primul pas şi să prezinte celor 27 de ţări membre UE şi Comisiei Europene, care trebuie să conducă negocierile cu Marea
Britanie, viziunea sa concretă legată de genul de relaţii pe care doreşte să le întreţină în viitor cu Uniunea Europeană. Negocierile privind ieşirea din UE pot începe doar în momentul în care guvernul britanic va fi activat articolul 50, atât de des citat în ultima vreme. Prin urmare, din punctul meu de vedere este mult prea devreme pentru prognoze privind configuraţia viitoare a UE sau a Zonei Euro, dat fiind că aceasta va fi rezultatul discuţiilor pe care noi, cei 27 membri UE, le vom purta şi între noi, în cadrul negocierilor cu Marea Britanie.
România ultimilor ani a făcut progrese semnificative în combaterea corupției. Considerați că munca procurorilor a generat doar rezultate conjuncturale, sau că, dimpotrivă, sunt create premisele pentru o schimbare de mentalitate la nivelul societății și împrospătarea clasei politice?
Întrebarea este, într-adevăr, dacă paharul este pe jumătate gol sau pe jumătate plin. Mi-ar plăcea să cred că acesta este pe jumătate plin. În realitate, însă, justiţia, în frunte cu DNA, a generat în ultimii ani rezultate impresionante. Condiţiile-cadru în care aceasta şi-a desfăşurat activitatea sunt, însă prefigurate de către politic, acolo existând, după cum ştim, reprezentanţi de o oarecare notorietate care aduc critici dure şi de principiu la adresa justiţiei. Motiv pentru care, şi aceasta nu este de mirare într-o democraţie, decizia alegătorilor în data de 11 decembrie va face diferenţa, dacă vor vota candidaţi care înseamnă o schimbare de mentalitate şi alte reforme în justiţie, administraţie, politică şi societate, în sensul unei împrospătări a clasei politice, ori dacă vor vota candidaţi care doresc să dea timpul înapoi, respectiv să perpetueze vechiul model de a face politică.
Cum vedeți evoluția viitoare a relațiilor bilaterale între România, lider în acest an, la nivelul UE, din perspectiva creșterii PIB și Germania, „locomotiva” economiei europene?
Relaţiile economice dintre România şi Germania au devenit din ce în ce mai intense în ultimii ani. Nu văd de ce acest lucru să nu poată continua şi în anii ce urmează, dacă proiectele aflate acum în discuţie privind îmbunătăţirea, de pildă, a infrastructurii ţării, a sistemului educaţional şi a învăţământului profesional şi pentru eficientizarea şi profesionalizarea administraţiei publice sunt demarate cu celeritate. Consider însă că vocile naţionaliste, menite să obstrucţioneze piaţa comunitară, ce s-au auzit în ultima vreme pe alocuri – situaţie datorată, sper eu, în mod principal campaniei electorale – reprezintă, mai degrabă, o piedică din acest punct de vedere. În ceea ce priveşte relaţiile politice plec, de asemenea, de la premisa că tendinţa pozitivă de intensificare a relaţiilor noastre, perceptibilă până acum, va continua şi în viitor. România îşi doreşte o Europă puternică, vrea să se numere printre ţările proactive, care participă la procesele de integrare, un lucru, de altfel, pe care Germania îl salută în mod deosebit. Prin urmare, sper ca şi viitorul guvern al României să se considere tributar acestui curs comun.
Ce mesaj doriți să transmiteți comunității de business vorbitoare de limbă germană din țara noastră?
Permiteţi-mi să transmit mediului de afaceri, pe această cale, un apel pe care şi în trecut l-am formulat destul de des: continuaţi să vă implicaţi în configurarea societăţii româneşti, participând la proiecte sociale şi ecologice, la asociaţii şi camere de industrie şi comerţ, la dezbateri publice privind proiecte de lege, sprijinind crearea învăţământului profesional în România sau în orice alt mod pe care îl consideraţi oportun. Prin intermediul capacităţilor şi al experienţei de care compania dumneavoastră dispune, puneţi umărul la clădirea unui viitor durabil, de succes pentru România. Pentru că tocmai aceasta este urarea mea pentru naţiunea română: succes şi prosperitate, ca partener de nădejde într-o Europă unită şi unitară!
Interviu preluat din revista DeBizz cu acordul autorului De 10 ani în UE. Aniversăm?
Suntem de 10 ani stat membru al Uniunii Europene. Mai exact, pe 1 ianuarie 2017 vom aniversa primul „deceniu european”. Vom închina în noaptea dintre ani un pahar de șampanie și pentru împlinirea vârstei de 10 ani în UE, care în prezent numără 28 de state. Dar această aniversare are și un gust amar, interconectarea României la cea mai mare piață liberă din lume aducând, pe lângă avantaje și multe neajunsuri. Greutățile sunt cu atât mai mari pentru că de 27 de ani ne aflăm într-o tranziție atât economică, cât și socială, care pare că nu se mai sfârșește.
În plus, însăși Uniunea traversează o perioadă extrem de dificilă, după ce Marea Britanie a hotărât în luna iunie prin referendum să părăsească această construcție politico-economică extrem de ambițioasă. Mult discutatul Brexit, proces care va începe în martie anul viitor. Despre ce au însemnat cei 10 ani de Uniune Europeană, ce s-a realizat și care sunt nerealizările României, ce trebuie făcut în continuare, sunt doar unele dintre multiplele întrebări la care Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES), în parteneriat cu România Durabilă, le-a lansat în dezbatere publică în ciclul de conferințe intitulate „10 ani de la intrarea României în UE! Prezent și Perspective”.
După conferința inaugurală, care s-a desfășurat la București, gazda fiind Academia de Studii Economice, a urmat Cluj-Napoca, pe data de 25 noiembrie, de data aceasta conferința desfășurându-se în marea Aulă a Universității Babeș-Bolyai. Au prezentat expuneri Ovidiu Cîmpean – director Direcția Generală Comunicare dezvoltare locală și management proiecte din Primăria Municipiului Cluj Napoca, prof. univ. dr. Vasile Puşcaş – negociatorul aderării României la Uniunea Europeană, Augustin Feneşan – Președintele Asociației Patronilor și Meseriașilor Cluj și Prim-vicepreședinte CNIPMMR, Bianca Muntean – Director executiv Aries Transilvania, Luminița Runcan – Dir. gen. adj. Banca Transilvania, prof. univ. dr. Mihaela Luțaș – Prorector UBB FSEGA și David Ciceo – Director general al Aeroportului Internațional Cluj Napoca. Dezbaterile au fost moderate de dr. ec. Constantin Boștină – Președinte ASPES.
De la derularea negocierilor până la efectele asupra mediului de afaceri și a dezvoltării infrastructurii de transport, speakerii au oferit o perspectivă a perioadei scurse de la aderare la UE, specifică fiecărui domeniu de activitate căruia îi aparțin și a impactului asupra mediului de afaceri în general.
Invitaţie la dialog onest
Laudatio la decernarea Diplomei Virgil Madgearu cu medalie de aur prof. univ. dr. Marin Dinu
Onorați membri ai Senatului Academiei de Studii Economice,
Domnule Rector,
Distinși Dascăli,
Dragi Studenți,
Vă rog să-mi îngăduiți o mărturisire de credință: sunt de două ori legat fundamental de Școala Noastră – Academia de Studii Economice. În primul rând, prin mândria de a-i fi fost student începând din 1967 și absolvent în promoția 1971. Apoi, prin onoarea de a fi dascăl în această nobilă instituție academică.
De mai bine de o sută de ani adunăm dovezi că Academia de Studii Economice și-a îndeplinit cu strălucire menirea, a format generații întregi de specialiști pentru economia românească și a consolidat un cadru de afirmare a unor specialiști iluștri. Aici au predat mari profesori: personalități de mare statură ca Angelescu, Madgearu, Slăvescu. Astăzi este Ziua Economistului – să ne urăm la mulți ani și noi împliniri. Sărbătorim an de an această zi la 23 Noiembrie – ca un omagiu adus începuturilor învățământului superior economic în țara noastră, marcat de primul curs de Economie politică ținut în 1843, la Academia Mihăileană din Iași, de Ion Ghica.
Gândul meu se întoarce, cu șapte ani în urmă, în noiembrie 2009, când am fost onorat să primesc o înaltă distincție, echivalentă cu titlul de Doctor Honoris Causa, dar acordată celor care sunt membri ai corpului profesoral al acestei prestigioase instituții: diploma Virgil Madgearu cu medalia de aur. Mă bucur că, astăzi, un dascăl ceva mai tânăr decât mine – și el legat de Banca Națională, unde este membru în Consiliul de Administrație – profesorul Dinu Marin, primește această înaltă distincție.
Nu sunt prea dese ocaziile în care să putem face referiri la lucrări nesupuse vârtejului mediatic sau fandărilor subiective, cum se întâmplă adesea în dezbaterea publică. Știu că profesorul Dinu Marin și-a propus să ne vorbească azi despre adevăr în comunicarea publică și sunt sigur că va găsi calea prin care să invite la dialog pe bază de argumente. Garanție în acest sens este forma extinsă a disertației lui: cartea primită de fiecare dintre dumneavoastră.
Noi, cei care lucrăm și în economia practică, știm prea bine ce importante sunt analizele bazate pe informații de calitate. Și ce mari riscuri decizionale ne asumăm în absența acestora. Mai cu seamă că nu puține au fost ocaziile în care am putut să observăm ce înseamnă climatul social în care abundă dezbaterile axate pe probleme marginale și în care se exagerează cu abordările emoționale sau se ocolește discursul economic rațional.
În acest context, simt nevoia să spun tranșant, azi, că în economie hotărâtoare sunt trei coordonate:
|
Mediul academic însuși pare jenat de astfel de excese, și nu este deloc de neînțeles de ce acest mediu s-a retras din rolul instanței care sancționează analizele fără acoperire științifică; sau pretenția cuiva că titlul de economist justifică prestația intelectuală flagrant precară. |
- informațiile de calitate, corect și continuu produse;
- comunicarea publică în forme raționale, la obiect;
- viziunea coerentă în care ideile sunt utilizate în proiecte concrete. Apreciez ce face Academia de Studii Economice pentru a respecta aceste trei coordonate și încurajez eforturile conducerii în această direcție.
Despre economie nu se poate vorbi oricum
Economiștii cer să li se audă vocea și, în primul rând, să le fie luată în seamă. Într-o vreme a clamării nevoii de comunicare în general (chiar și atunci când nu contează ce anume se comunică), dinspre lumea economiștilor pornesc mesaje pentru deschidere prin adresare în cunoștință de cauză. Profesioniștii să vorbească în primul rând, să exprime judecăți de valoare, să facă analize, să transmită informația reală. De pe poziția autorității de specialitate, economiștii revendică dreptul de a semnala diletantismul și de a sancționa impostura.
„Despre economie – și ca realitate cotidiană, și ca știință – nu se poate vorbi oricum, nici măcar la nivel de impresie personală”, semnalează acad. Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naționale a României.Cu atât mai mare este astăzi rolul profesioniștilor în domeniul economic. Aparent în retragere sau poate doar în expectativă, de la o vreme, pe fondul avalanșei de exprimări cu pretenții de sentințe și al revendicărilor autodidacte, cei care chiar se pricep la știința și la practica pe care le impune economia se arată porniți, în sens pozitiv, să-și spună cuvântul cu voce tare. Momentul poate fi considerat decisiv. L-a constituit evenimentul prin care a fost marcată anul acesta Ziua economiștilor și a profesorului de economie. Conținutul, dincolo de ceremonial – adunarea festivă a Asociației Generală a Economiștilor din România (AGER) și a Asociației Facultăților de Economie din România (AFER), precum și ședința festivă a Senatului Academiei de Studii Economice din București, derulate în Aula Magna a ASE – a însemnat formularea de la nivel foarte înalt în domeniu a cerinței de exprimare autorizată și solidară. Pozițiilor partizane, subiectivismului și în general lipsei de pricepere, economiștii din mediul academic și instituțional au dovedit că sunt deciși să le opună cunoașterea și informația, experiența aplicată și rezultatul susținut – într-un cuvânt, competența acumulată; direct spus, știința de carte în domeniu. În concluzie, economia este în toate, soluția și consecința pornite din economic sunt până la urmă decisive dintotdeauna. Răspunderea economiștilor este pe măsură, iar așteptările față de știința lor iau de multe ori aspectul speranței. Tentația este să spunem că asta se întâmplă mai ales în ziua de azi, pur și simplu pentru că o trăim, pentru că ei îi suntem contemporani, dar economia a însemnat mereu continuitate, așa cum a marcat și momentele de ruptură în evoluția socială. De economie este nevoie măcar la nivelul unei înțelegeri elementare pentru trecerea prin viața de fiecare zi. În mod echivalent, economia se regăsește în decizii mari ca impact, arie și adresare. Educația economică și educarea în spiritul (nu neapărat în litera) economiei sunt indispensabile la nivel uzual. Analfabetismul funcțional – atât de invocat îndeosebi ca dovadă a încadrării în tendințe – are o componentă considerabilă și în direcția economiei. De la analfabetismul economic au pornit eșecuri și pe baza lui se răspândesc păreri și atitudini. Publicăm în cele ce urmează Laudatio prezentat de acad. Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naționale a României, președintele Secției de științe economice, juridice și sociologie a Academiei Române, la decernarea de către Senatul ASE a celei mai înalte distincții pentru propriile cadre didactice, Diploma „Virgil Madgearu” cu medalie de aur, prof. univ. dr. Marin Dinu, secretar general al AGER, membru al Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României. De asemenea, publicăm Disertația de răspuns a prof. univ. dr. Marin Dinu, prin prelegerea „Înțelegerea și explicația în Economie. Prezentarea adevărului economic în spațiul public, bazată pe lucrarea „Bunul-Simț. Temeiul natural al funcționalității în Economie”, Editura Economică, București, 2016.
Efectul Galaxy Note7 – Gigantul Samsung se rupe în bucăţi
Defectele de fabricație ale Galaxy Note 7, flaghip-ul companiei coreene în materie de smartphone, care au condus în final la retragerea de pe piață a 2,5 milioane de unități deja vândute, nu s-a soldat doar cu pierderi de miliarde de dolari, ci și cu mari presiuni din partea acționarilor pentru restructurarea întregii companii.
În final, conducerea Samsung a fost forțată să cedeze și a comunicat că ia în calcul reorganizarea prin divizarea companiei.
În comunicatul adresat acționarilor se spune că „vor fi angajați consultanți externi pentru analiza care este structura corporativă optimă”, cu mențiunea că raportul consultanților nu reprezintă în sine ceea ce gigantul sud-coreean, sau consiliul său de administrație, intenționează să facă în viitor. Transformarea Samsung are în vedere întărirea diviziei de telefoane mobile, care în ultimul timp n-a mai înregistrat aceleași profituri și a pierdut cotă de piață.
Economia reală, „câmp de bătălie” în numele interesului național
Mesajul pe care doresc să-l transmit cu prilejul Zilei economiștilor și a profesorului de economie își propune să releve, în cea mai concentrată modalitate posibilă, imperativele actuale și de perspectivă determinate de condițiile interne și externe în care evoluează economia românească. Astfel, pledez pentru promovarea mai puternică, mai inspirată, mai angajată profesional și etic a trei direcții de acțiune definite de conceptele de creativitate, realism și solidaritate.
Avem nevoie de mai multă creativitate, ceea ce va conferi un plus de consistență analizelor și sintezelor pe care le elaborăm nu ca un scop în sine, ci ca fundamentare a unor soluții inovative menite să deschidă căi noi de rezolvare a celor mai stringente cerințe ale economiei, ale societății românești, în ansamblul ei. Aș aminti, în această ordine de idei, necesitatea imperioasă de a consolida capitalul românesc, de a diminua semnificativ disparitățile teritoriale, inegalitățile sociale. Firește, promovarea gândirii critice, a dialogului real între diferitele curente de gândire reprezintă patul germinativ al viziunii noastre de economiști care poate constitui coloana vertebrală a unui autentic Proiect de Țară. Cu alte cuvinte, promovăm valorile, meritocrația ca esență a rațiunii de a fi a economiștilor, așa cum s-a relevat și la manifestarea care a precedat această reuniune.
Realismul, pentru care de asemenea pledez se impune, mai mult ca oricând, în actualul context regional și global, ca o schimbare semnificativă de paradigmă, mai ales în sensul profund al relației dintre micro și macroeconomie. Recente evenimente din apropierea noastră și de pe tărâmuri mai îndepărtate au demonstrat că oamenii – „talpa țării”, cum se spunea pe vremuri, cei aflați în prezent la baza piramidei sociale – sunt preocupați, înainte de toate, de problemele lor existențiale, de propriile buzunare, de locurile de muncă, de viitorul copiilor, de educație, de sănătate, de calitatea vieții din comunitățile în care trăiesc. Sigur, avem nevoie de viziune, de strategii, de programe realiste, dar acest deziderat nu va fi împlinit decât în condițiile în care toate demersurile noastre științifice și de ordin practic vor porni de la realități, vor fi îndreptate exclusiv spre binele semenilor noștri. Economia reală este principalul nostru „câmp de bătălie” în numele – nu mă sfiesc să o spun – interesului public, al interesului național.
„Industria 4.0 – megatendințele globale”
Anunțul privind impactul major al tehnologiei în economia globală și fracționarea modelelor de business existente din cauza ritmului alert cu care inteligența artificială pătrunde în viața companiilor a venit încă de la începutul anului, odată cu desfășurarea World Economic Forum. Iată că ne apropiem de bilanțul lui 2016 și marii analiști ai lumii continuă să demonstreze cum anume companiile industriale din toate sectoarele la nivel global trec printr-o a patra revoluție industrială.
O revoluție deja botezată „Industria 4.0” tocmai pentru că impactul tehnologic este major în sectorul industrial. În cele ce urmează vă prezentăm câteva concluzii selecționate dintr-o serie de studii realizate de PriceWaterhouseCooper (PWC).
Analiștii acestui mare consultant global susțin că tranziția către o nouă realitate industrială digitală este în plină desfășurare peste tot în lume: aproximativ o treime dintre companii își evaluează deja nivelul digitalizării ca fiind unul ridicat, iar acest nivel este așteptat să crească în medie de la 33% la 72% în următorii cinci ani.
Liderii companiilor industriale digitalizează activități esențiale în cadrul propriului lanț vertical al valorii și de asemenea în relația cu partenerii la nivel orizontal din lanțul de aprovizionare. În plus, își îmbunătățesc portofoliul de produse introducând funcționalități digitale și servicii de date inovatoare. La nivel mondial, companiile intenționează să investească anual aproximativ 5% din venitul realizat din vânzările digitale în procesul de digitalizare.
Pe baza sondajelor realizate în rândul sectoarelor industriale, 5% din venitul realizat din vânzările digitale corespunde cu o investiție totală de 907 miliarde dolari. Aceste investiții se vor axa în principal pe dezvoltarea de tehnologii digitale precum senzori sau dispozitive de conectare, software și aplicații precum sisteme de prelucrare. Mai mult decât atât, companiile investesc în formarea angajaților și în implementarea schimbării organizaționale necesare. Mai mult de jumătate dintre aceste companii (55%) consideră că își vor amortiza aceste cheltuieli în decursul a doi ani. Acestea sunt rezultatele studiului global PwC Industry 4.0: Building the digital enterprise în cadrul căruia au fost chestionate peste 2.000 de companii din nouă sectoare industriale din 26 de țări.
Potrivit unui comunicat de presă al PwC, pe parcursul acestei tranziții, managerii companiilor analizate estimează o reducere a costurilor în medie de 3,6% pe an și venituri suplimentare anuale în medie de 2,9%. În termeni absoluți, acest fapt corespunde cu o reducere a costurilor în valoare de 421 miliarde dolari și cu o creștere concomitentă a veniturilor de 493 miliarde dolari.
La sfârșitul acestui proces de transformare, companiile industriale de succes vor deveni cu adevărat întreprinderi digitale, având produse fizice la bază, completate de interfețe digitale și servicii de date inovatoare. Aceste întreprinderi digitale vor colabora cu clienții și furnizorii în ecosisteme industriale digitale.
Peste 80% dintre companii se așteaptă ca metodele de analiză a datelor să aibă o influență semnificativă asupra proceselor de luare a deciziilor în decursul următorilor cinci ani. „Analizarea datelor în mod profesional oferă o perspectivă valoroasă asupra modului în care sunt utilizate produsele și face posibilă relația pe termen lung cu clienții. „Instrumentele de analiză a datelor permit dezvoltarea produselor și totodată le permit companiilor să-și extindă serviciile și să-și alinieze si mai bine ofertele cu nevoile clienților”, a adăugat Mircea Bozga.
„Companiile se așteaptă ca digitalizarea să aducă beneficii uriașe și, în consecință, investesc sume mari în acest proces. Studiul nostru arată că această tranziție are loc în egală măsură în toate țările analizate, nu numai în cele industrializate. Dacă cel puțin jumătate dintre așteptările legate de Industria 4.0 se concretizează, acest lucru va schimba în mod fundamental mediul concurențial în următorii cinci ani”, a declarat Mircea Bozga, Partener, Servicii de Audit, PwC România.
La sfârșitul acestui proces de transformare, companiile industriale de succes vor deveni cu adevărat întreprinderi digitale, având produse fizice la bază, completate de interfețe digitale și servicii de date inovatoare. Aceste întreprinderi digitale vor colabora cu clienții și furnizorii în ecosisteme industriale digitale.
Peste 80% dintre companii se așteaptă ca metodele de analiză a datelor să aibă o influență semnificativă asupra proceselor de luare a deciziilor în decursul următorilor cinci ani. „Analizarea datelor în mod profesional oferă o perspectivă valoroasă asupra modului în care sunt utilizate produsele și face posibilă relația pe termen lung cu clienții. „Instrumentele de analiză a datelor permit dezvoltarea produselor și totodată le permit companiilor să-și extindă serviciile și să-și alinieze si mai bine ofertele cu nevoile clienților”, a adăugat Mircea Bozga.
