Neșansa aderării în vreme de criză
Un deceniu este o perioadă care oferă elemente pentru un bilanț provizoriu, întrucât este prea scurtă pentru evidențierea capacității României de a valoriza potențialul beneficiilor integrării pe termenele lung și foarte lung, dar suficientă pentru a trage o serie de învățăminte și concluzii referitoare la promovarea de către România a unor instrumente, măsuri și mecanisme de racordare mai eficientă la rigorile comunitare.
La demararea negocierilor de aderare, în decembrie 1999, potrivit analizelor specialiștilor și rezultatelor implementării Acordului de asociere 1995-2000, România a fost calificată ca având o economie de piață funcțională care a parcurs un important traseu de transformări democratice și în consens cu principiile, criteriile și rigorile aderării. Votul pro-aderare a fost în România unul dintre cele mai mari (cca. 80%), dovadă a dorinței românilor de a se ancora mai puternic în Europa, scontând pe o serie de avantaje și beneficii de natură economică, socială, ambientală și geostrategică. Totodată, cel puțin în palierul cercetării căruia îi aparțin, s-a pus accent pe o analiză și o monitorizare cât mai obiective cu putință, încercând să arătăm că integrarea în UE nu înseamnă un cadou, un fel de marș exclusiv triumfal, ci un parteneriat care trebuie negociat astfel încât să maximizeze eficiența integrării și să minimizeze costurile.
Efectul net pe etapă arată o serie de aspecte favorabile convergenței, dar și aspecte nefavorabile la nivel macroeconomic: mă refer la ultimul sau penultimul loc pe care România îl deține în ierarhia țărilor membre UE în ceea ce privește nivelul PIB per capita la PPS (purchasing power standard), productivitatea muncii orare și a resurselor CDI (Category Development Index) etc.
Neșansa noastră (dar nu numai) a fost aceea că, în primul exercițiu financiar al UE 2007-2013 post-aderare, demararea procesului de integrare s-a desfășurat în paralel cu criza financiară și economică internațională care, practic, a afectat marea majoritate a țărilor membre ale Uniunii Europene, exceptând Polonia și alte țări, unde impactul crizei a fost mai redus. Așadar, este greu de separat cât a reprezentat impactul crizei asupra evoluției macroeconomice a României și cât au fost cheltuielile generate de acomodarea din perioada de început a integrării României la UE.
[is_guest]
De 10 ani în UE. Aniversăm?
Se fac 10 ani (la 1 ianuarie 2017) de apartenență a României la Uniunea Europeană. În mod curent, momentului de început îi spunem aderare, continuarea vrem să credem că înseamnă integrare, de multe ori avem și dovezi că termenul cel mai potrivit este acela de primire, de acceptare. Aniversăm? Constatăm și atât? Marcăm un reper? Răspunsurile pot fi multiple, dacă nu ezitante.
Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES), în parteneriat cu România Durabilă, își propune să deschidă o cale spre astfel de răspunsuri – posibile, necesare. Forma este a unui demers critic asupra ultimului deceniu, din perspectiva apartenenței noastre europene, instituțional și economico-social.
[is_guest]Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament[/is_guest]
[is_logged_in]Partea articolului pentru membrii[/is_logged_in]
Scopul este „de a încerca să mobilizăm și să determinăm autoritățile la un bilanț foarte analitic asupra a ceea ce s-a întâmplat în acești ani, a ceea ce s-a realizat, a ceea ce nu s-a făcut și a ceea ce este de făcut în continuare”, după cum sublinia dr. ec. Constantin Boștină, președintele ASPES, în preambulul acestui demers care se anunță profund și, în general, lipsit de menajamente. Începutul a fost făcut prin conferința cu tema: „10 ani de la intrarea României în UE! Prezent și perspective”, găzduită de Academia de Studii Economice din București.
Au prezentat expuneri prof. univ. dr. h.c. Gheorghe Zaman – membru corespondent al Academiei Române, directorul Institutului de Economie Națională și președinte al Asociației Generale a Economiștilor din România (AGER), Radu Timiș – proprietarul grupului Cris-Tim și președintele Asociației Române a Cărnii, prof. univ. dr. Nicolae Istudor – rectorul Academiei de Studii Economice din București, președinte al Asociației Facultăților de Economie din România. Teoreticianul, practicianul și formatorul din zona economică s-au completat, oferind fiecare perspectiva specifică ce viza impactul asupra mediului de afaceri al primilor 10 ani de apartenență a României la Uniunea Europeană.
Tratamentul turismului balnear din România costă un miliard de euro
Fără a avea un sprijin din partea statului, în turismul balnear din România s-au investit în ultimii ani aproximativ 400 milioane euro, a spus Mihai Handolescu, vicepreședinte al Organizației Patronale a Turismului Balnear din România – OPTBR – cu prilejul Conferinței de Management Modern în Turism.
„Noi apreciem că ar mai fi necesar cam un miliard de euro pentru investiții, astfel încât să fie reintroduse în circuitul turistic aproape toate stațiunile, și vorbesc de stațiunile de interes național, cu o ofertă corespunzătoare de servicii. Anul acesta estimăm că în stațiunile din România vor veni circa un milion de vizitatori, iar cifra de afaceri a societăților care sunt membre OPTBR se va ridica la aproximativ 400 milioane euro”.
Cu toate că s-a vorbit foarte mult la nivel guvernamental de elaborarea unei strategii în domeniul turismului balnear, „nu aceasta considerăm că este problema stringentă pe care ar trebui s-o rezolve Guvernul. În ultimii ani s-au consemnat investiții de peste 400 milioane euro în stațiunile balneo-climaterice, fiecare operator urmându-și propria strategie”, a spus Handolescu.
[is_guest]Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament[/is_guest]
[is_logged_in][/is_logged_in]Alegerile din SUA şi teoriile conspiraţiei
Alegerile prezidențiale din SUA nu doar că au dat un câștigător surpriză, în persoana magnatului imobiliar Donald Trump, considerat exponentul mișcării antisistem, dar au și excelat în teorii conspiraționiste.
Strategia de campanie a lui Donald Trump s-a dovedit câștigătoare pentru că a vizat tocmai clasa de mijloc și a gulerelor albastre, cei care au avut cel mai mult de suferit de pe urma procesului de globalizare. Trump li s-a adresat acestora când a spus că există o elită la nivel global, care dorește să-și păstreze dominația asupra poporului american. Hillary Clinton este un reprezentant al acestei elite, fiind potențată de presă și de elemente dușmănoase din guvern ca să-și poată promova și impune agenda globalistă. Nicio statistică, sondaj de opinie sau decizii birocratice nu pot rămâne în afara influenței acestor elite, inclusiv rezultatul alegerilor prezidențiale, declara Trump. Aceasta seamănă cu teoria Guvernului Mondial, care conduce din umbră omenirea. „Pentru cei care sunt la butoanele puterii la Washington și pentru interesele lor globale, ei se aliază cu cei care nu se gândesc la binele vostru”, a spus Trump la un meeting în West Palm Beach. „Campania noastră reprezintă o amenințare reală pentru ei, așa cum nu au mai văzut până acum”. Concepțiile lui Trump referitoare la teoriile conspirației sunt alimentate de ani de zile de organizațiile de extremă dreaptă precum InfoWars, care îi adună la un loc pe cei care contestă de foarte mult timp versiunea oficială a atentatului 9/11 și care văd în grupul Bilderberg și Forumul Economic Mondial, fantoma unui guvern mondial. Trump a acuzat o conspirație împotriva sa care include „establishmentul” politic, Rezerva Federală, Biroul Statisticii Muncii, Departamentul de Justiție, elitele financiare globale, echipa de campanie a contracandidatului său și marile corporații. Dar cel mai mult a acuzat principalele mijloace mass media care au susținut exclusiv campania lui Hillary Clinton. La acest capitol, trebuie să recunoaștem că a fost în mod real dezavantajat de către cele mai importante trusturi de presă, care și-au declarat susținerea pentru Hillary Clinton. Astfel, afirmația sa că elita de laWashington și media națională există pentru un singur motiv: „să se protejeze reciproc și să se îmbogățească”, nu este complet ruptă de realitate El a adăugat că „establishmentul” a cheltuit „trilioane” de dolari pentru a influența rezultatul alegerilor și a acuzat „structura de putere globală” pentru declinul producției industriale din mari orașe ca Detroit sau altele mai mici din Ohio, Pennsylvania și Carolina de Nord. „Au omorât toată industria din aceste orașe, până le-au golit și au acaparat bogăția pentru ei înșiși.”Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament
„România are nevoie de o campanie de marketing pentru a atrage investitori”
Interviu cu arhitectul Ben Adams, fondatorul unei firme de arhitectură în vogă din Londra, despre tendințele actuale, piața imobiliară din România și cum s-a resimțit Brexit-ul pe piața imobiliară britanică: „Sunt multe oportunități în România, dar, din păcate, necunoscute businessului britanic”
Ați vizitat pentru prima oară Bucureștiul. Ce impresie v-a lăsat capitala României din punct de vedere arhitectural? Schimbarea dramatică de sistem politic din România, care s-a petrecut relativ recent, se reflectă și în domeniul arhitectural. Orașul este cu mult mai frumos decât m-aș fi așteptat de la capitala unei țări care a ieșit recent din comunism. M-aș fi așteptat să fie mai mult în tonuri de gri și tern. În schimb, am găsit un oraș cu străzi colorate și plin de viață. Este fascinant și îmi amintește de Paris, dar și de alte orașe europene. Am fost de asemenea ușor surprins de prezența masivă a simbolurilor capitaliste, ca prezența brandurilor de lux: Gucci, Louis Vuitton și altele, semn al existenței unei categorii de populație cu venituri foarte mari, care își permit să facă shopping aici. Însă m-a nedumerit lipsa unei clase mijlocii, sau dimensiunea foarte redusă a acesteia. Cum vedeți evoluția pieței imobiliare românești? Am văzut că economia românească crește într-un ritm mult mai rapid decât economiile mature din UE și aceasta se traduce într-un soi de optimism al oamenilor de aici. Lucrurile avansează rapid. Din acest punct de vedere România este în contrast cu UK, unde nu e neapărat faptul că lumea este mai pesimistă, dar se observă neliniștea, starea de incertitudine dată de ceea ce va urma după Brexit. Piața românească este una foarte dinamică, iar lucrurile s-au mișcat rapid după căderea regimului comunist. Este similar cu ceea ce s-a întâmplat după reunificarea Germaniei. De exemplu, în Berlin, care a fost divizat timp de 50 de ani, diferențele între est și vest au dispărut. Aceleași forțe acționează și în România. Cu siguranță este un moment incitant pentru business. Sunt multe oportunități pe această piață, care, din păcate, nu este cunoscută suficient în străinătate. La Londra investitorii sunt circumspecți pentru că nu cunosc sistemul fiscal și legislația din România. Dar cu siguranță sunt curioși și vor să afle mai mult despre ce se petrece în România și cum ar putea să se implice și ei. Ce anume i-ar putea interesa pe britanici, de exemplu, în România? Cu siguranță i-ar interesa să investească în România. Vorbeam chiar ieri despre piața imobiliară de aici, din București. Este relativ mai ieftin față de alte orașe din Europa, economia crește, populația este în creștere, la fel și cererea de spații rezidențiale noi, semn că lumea vrea să trăiască aici. Toți acești factori semnifică faptul că este un loc bun pentru investit bani. Dar străinii nu au siguranța necesară pentru a intra pe piața financiară de aici: există o bursă de valori, dar nu știu cum pot efectua tranzacții aici, dacă pot angaja o casă de avocatură care să le rezolve problemele, cât de prietenoasă este legislația, cât de mult durează până obțin aprobări și autorizații sau dacă există stabilitate politică. Oamenii trebuie să vadă cum funcționează toate aceste lucruri. Cel mai bine ar fi să vadă realizarea unui proiect de la stadiul de schiță până la final pentru a înțelege cum se pot face afaceri aici. Dar oamenii sunt curioși și cred că este un moment bun pentru a atrage investitori.Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament
De 10 ani în UE. Aniversăm?
Suntem de 10 ani stat membru al Uniunii Europene. Mai exact, pe 1 ianuarie 2017 vom aniversa primul „deceniu european”. Vom închina în noaptea dintre ani un pahar de șampanie și pentru împlinirea vârstei de 10 ani în UE, care în prezent numără 28 de state. Dar această aniversare are și un gust amar, interconectarea României la cea mai mare piață liberă din lume aducând, pe lângă avantaje și multe neajunsuri. Greutățile sunt cu atât mai mari pentru că de 27 de ani ne aflăm într-o tranziție atât economică ,cât și socială, care pare că nu se mai sfârșește.
În plus, însăși Uniunea traversează o perioadă extrem de dificilă, după ce Marea Britanie a hotărât în luna iunie prin referendum să părăsească această construcție politico-economică extrem de ambițioasă. Mult discutatul Brexit, proces care va începe în martie anul viitor. Despre ce au însemnat cei 10 ani de Uniune Europeană, ce s-a realizat și care sunt nerealizările României, ce trebuie făcut în continuare, sunt doar unele dintre multiplele întrebări la care Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES) în parteneriat cu România Durabilă le-au lansat în dezbatere publică în ciclul de conferințe intitulate „10 ani de la intrarea României în UE! Prezent și Perspective”.
După conferința inaugurală, care s-a desfășurat la București, gazda fiind Academia de Studii Economice, a urmat Cluj-Napoca, pe data de 25 noiembrie, de data aceasta conferința desfășurându-se în Marea Aulă a Universității Babeș-Bolyai. Au prezentat expuneri Ovidiu Cîmpean – director Direcția Generală Comunicare dezvoltare locală și management proiecte din Primăria Municipiului Cluj Napoca, prof. univ. dr. Vasile Puşcaş – negociatorul aderării României la Uniunea Europeană, Augustin Feneşan –Președintele Asociației Patronilor și Meseriașilor Cluj și Prim-vicepreședinte CNIPMMR, Bianca Muntean – Director executiv Aries Transilvania, Luminița Runcan – Dir. gen. adj. Banca Transilvania, prof. univ. dr. Mihaela Luțaș – Prorector UBB FSEGA și David Ciceo – Director general al Aeroportului Internațional Cluj Napoca. Dezbaterile au fost moderate de dr. ec. Constantin Boștină – Președinte ASPES.
De la derularea negocierilor până la efectele asupra mediului de afaceri și a dezvoltării infrastructurii de transport, speakerii au oferit o perspectivă a perioadei scurse de la aderare la UE, specifică fiecărui domeniu de activitate căruia îi aparțin și a impactului asupra mediului de afaceri în general.
Ecourile în presa locală și centrală ale conferinței de la Cluj-Napoca din data de 24.11.2016 „10 ani de la intrarea României în UE”:
Vasile Pușcaș: Dacă România s-ar fi integrat total, cele 3 milioane de români nu ar fi migrat în țări europene
https://www.agerpres.ro/social/2016/11/24/vasile-puscas-daca-romania-s-ar-fi-integrat-total-cele-3-milioane-de-romani-nu-ar-fi-migrat-in-tari-europene-12-27-34
Fostul negociator şef al României cu UE, Vasile Puşcaş, consideră că, la 10 ani de la intrarea în UE, România a aderat, dar nu s-a integrat, susţinând că ar fi nevoie de o regândire a integrării interne, transmite corespondentul Mediafax
http://www.zf.ro/politica/fostul-negociator-sef-al-romaniei-cu-ue-vasile-puscas-am-aderat-dar-nu-ne-am-integrat-16002442
http://www.gandul.info/international/omul-care-a-negociat-intrarea-romaniei-in-ue-am-aderat-dar-nu-ne-am-integrat-16002447
După 10 ani de la integrarea în UE, gradul de sărăcie din România e mai mare decât era fără UE
După 10 ani de la integrarea în UE, gradul de sărăcie din România e mai mare decât era fără UEAsociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES) și România Durabilă organizează o serie de evenimente care se vor desfășura sub auspiciile titulaturii de “10 ani de la intrarea României in UE”. Momentul a fost marcat la Cluj-Napoca printr-o conferință organizată la Universitatea Babeș-Bolyai. http://www.cluj-am.ro/index.php/administratie/16859-vasile-puscas-la-10-ani-de-la-integrarea-in-ue-antreprenorii-au-fost-cel-mai-puternic-motor-al-integrarii Universitatea “Babeş-Bolyai” a găzduit joi un eveniment dedicat împlinirii a zece ani de la intrarea României în UE. Vasile Pușcaș, fostul negociator şef al României cu UE este de părere că, la 10 ani de la momentul aderării noastre la comunitatea europeană, integrarea României nu este completă. http://www.ziardecluj.ro/vasile-puscas-este-de-parere-ca-integrarea-fost-buna-numai-ca-nu-s-aplicat-romania-ci-unde-au-emigrat-romanii
N-ar fi rău să fie bine
Cum anume va arăta Uniunea Europeană a următorilor 10 ani pe care îi vom parcurge împreună?
Dacă ne este atât de bine, atunci de ce ne este atât de rău? Întrebarea aceasta este motto-ul unei cărți la lansarea căreia am avut șansa și deopotrivă onoarea să particip chiar în ziua în care mi-am propus scrierea acestui editorial. Cristina Vasiloiu ne pune pe toți să ne aruncăm o privire critică „În Labirintul Uniunii”, acesta fiind și titlul cărții sale lansate la Târgul Gaudeamus, dar și provocarea pe care, de fapt, o avem cu toții de 10 ani!
Mi-a plăcut ideea cărții, aceea de a încerca un „fir al Ariadnei” într-un labirint al celei mai evoluate, de până acum, birocrații pământene (spune asta cu convingerea că există societăți, poate chiar birocrații nepământene, dar, până la întâlnirea de gradul zero, ne ocupăm deocamdată de curtea noastră terestră). Despre Uniunea Europeană și experiența românească în cei 10 ani de integrare, Gilda Lazăr spunea extrem de plastic că „UE este ca gramatica limbii române, are un set de reguli stricte și o puzderie de excepții”. Din excepții am făcut și noi, românii, o artă.
Mi-a plăcut și motto-ul din două motive: primul motiv este acela că mi-a adus aminte de o altă frază care definea, la un moment dat, starea de management al uneia dintre companiile prin care am trecut. Mai în glumă, mai în serios, consiliul director întrunit în jurul unei mese lungi începea, se derula și se sfârșea de fiecare dată cu zicerea „n-ar fi rău să fie bine”.
Al doilea motiv este acela că întrebarea din motto-ul cărții Cristinei Vasiliu enunță de fapt marea dramă a societății românești: de ce suntem atât de săraci când, de fapt, am câștigat atât de mult și atât de multe?
Într-o altă formă, revista Economistul, împreună cu Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES) și cu Proiectul România Durabilă, a demarat o serie de analize cu privire la parcursul economico-social al României în cei 10 ani ce se scurg de la aderarea noastră la Uniunea Europeană. Căutăm să găsim pentru cititorii noștri cele mai pertinente răspunsuri cu privire la momentul de start, dar și la tipul de cursă în care s-a angrenat România, la resursele utilizate, la resursele atrase și la performanțele realizate laolaltă cu eșecurile acumulate. Căutăm de fapt răspunsuri simple, dar pline de substanță la întrebarea cheie: „de ce după 10 ani rămânem încă cea mai săracă țară a Uniunii, când de fapt prin aderare la comunitatea occidentală am câștigat atât de mult?”. Dar mai ales dorim să putem să vă oferim viziuni corecte, direcții strategice, modele de gândire sănătoasă, care ar putea genera un parcurs românesc de care să fim mândri, care ar putea reinventa o țară în care tinerii să-și dorească să se dezvolte, care ar putea contura un viitor mai liniștit, mai sigur și mai civilizat pentru o națiune atât de deprimată.
Totodată nu-mi pot înfrâna un gând, o curiozitate firească: cum anume va arăta Uniunea Europeană a următorilor 10 ani pe care îi vom parcurge împreună? N-ar fi rău să ne fie mult mai bine, dar să ne fie atât de bine, fără să ne mai fie atât de rău!
Poziția CNIPMMR referitoare la proiectul OUG de rectificare a bugetului de stat pe 2016
Ministerul Finanţelor Publice a publicat proiectul ordonanţei de urgenţă privind rectificarea bugetară pe anul 2016. Consiliul Naţional al Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii din România (CNIPMMR) semnalează că, “potrivit proiectului de OUG, după analiza execuției veniturilor bugetare derulată pe parcursul primelor nouă luni ale anului, bugetul Ministerului Economiei, Comerțului și Relațiilor cu Mediul de Afaceri se diminuează cu 35,4 milioane lei, reprezentând economii identificate de ordonatorul principal de credite, în principal la proiectele cu finanțare din fonduri europene nerambursabile și programele de stimulare a întreprinderilor mici și mijlocii”. Ca urmare, “CNIPMMR îşi exprimă dezamăgirea pentru diminuarea bugetului alocat programelor destinate IMM-urilor, având în vedere valoarea scăzută a acestor finanţări şi număr mic de potenţiali beneficiari, raportat la numărul de IMM-uri care au nevoie de susţinere prin aceste programe. CNIPMMR consideră că principalele cauze care au condus la diminuarea bugetului pentru programele destinate IMM-urilor, în anul 2016, sunt următoarele aspecte:
a) Programul pentru incubatoarele de afaceri nu a fost implementat;
b) Programul pentru organizarea Târgului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii – TIMM 2016 nu a fost implementat;
c) rogramul SRL-D pentru anul 2016, din cauza modificării procedurii de implementare, a avut un număr de 247 aplicanţi admişi la finanţare, raportat la numărul de 501 posibili aplicanţi conform bugetului;
d) Toate programele au fost lansate târziu, respectiv în a doua jumătate a anului 2016, fapt care dus la imposibilitatea implementării proiectelor asumate de aplicanţi, mulţi dintre aplicanţi renunţând la acestea”.
Faţă de această situaţie, preşedintele CNIPMMR, Florin Jianu (foto), subliniază: “Problemele apărute în implementarea programelor pentru IMM-uri puteau fi depăşite prin lansarea în primele trei luni ale anului a tuturor procedurilor, astfel aplicanţii având timp să implementeze planurile de afaceri asumate. De asemenea, trebuie efectuate modificări pe unele proceduri, privind condiţiile de implementare. De exemplu, în cazul programului pentru intreprinzătorii debutanţi – SRL-D, ca şi în cadrul programului pentru dezvoltarea abilităţilor antreprenoriale în rândul tinerilor şi facilitarea accesului la finanţare – START, s-a introdus condiţia ca beneficiarul să facă dovada achitării integrale a cheltuielilor efectuate, acest lucru fiind deosebit de greu de realizat pentru un întreprinzător debutant care nu dispunea de sumele necesare pentru asigurarea finanţării planului de afaceri. CNIPMMR propune ca în 2017, programele să fie lansate în prima parte a anului, fiind necesară şi o evaluare a ratei de succes pentru anumite programe din anul 2016. Programul pentru dezvoltare a activităţilor de comercializare a produselor şi serviciilor de piaţă care a avut succes în anul 2016, trebuie să aibă un buget mărit. Dorinţa noastră ar fi fost ca şi în acest an bugetul programului de comerţ să fie mărit prin redistribuirea sumelor de la proiectele care nu au reuşit să consume întregul buget sau nu au mai fost lansate, evitându-se ca sumele destinate antreprenorilor să fie pierdute”.
Italia, veriga slabă a Uniunii Europene
În jocul de domino început de Brexit și de victoria lui Donald Trump în Statele Unite ale Americii, Italia va fi cel mai probabil a treia piesă care va cădea.
În cazul în care prim-ministrul italian Matteo Renzi nu câștigă referendumul asupra reformelor sale constituționale, acest lucru va arunca Uniunea Europeană, deja tulburată de Brexit, într-un nou haos.
Referendumul, care va avea loc pe data de 4 decembrie a.c., va cere locuitorilor să se pronunțe asupra unui pachet de reforme constituționale, propuse de cabinetul lui Renzi, și al căror scop declarat este creșterea stabilității politice.
Matteo Renzi a sugerat că va demisiona din funcția de prim-ministru în cazul în care populația va vota contra acestui referendum, declarând că „dacă ar trebui să rămân în Parlament și să procedez precum toți ceilalți de dinaintea mea, adică să agonisesc și să mă perind pe acolo, acest lucru nu mi s-ar potrivi”.
Acesta a făcut totodată apel la populația italiană de a-i susține reformele prin sublinierea ideii că dorește ca Italia să discute de pe o cu totul altă poziție cu Uniunea Europeană decât a făcut-o până acum.
„Timpul dictatului din partea Uniunii Europene la adresa Italiei a luat sfârșit”, a declarat Matteo Renzi, în timpul vizitei pe care a efectuat-o de curând în provincia Alessandria din nordul Italiei. „Ajutați-mă să consolidăm ideea unei Italii puternice, care nu merge în Europa pentru a primi indicații, ci duce în Europa propriile idei și valori”, a afirmat Renzi.
„Să încetăm să mai vorbim despre ceea ce ne cere Europa. Haideți să vorbim despre ceea ce ne dorim noi. Timpul dictatului a luat sfârșit”, a menționat premierul italian.
Sondajele de opinie din Italia indică o medie de avans între cinci și opt puncte procentuale pentru votul de respingere a referendumului. Există însă o pondere mare de alegători indeciși, ceea ce înseamnă că prim-ministrul italian și consilierii săi încă speră la o revenire în etapa finală a campaniei.
Însă, contactate fiind de Reuters, mai multe agenții de sondare a opiniei publice au declarat că victoria surpriză a lui Trump în SUA – victorie bazată pe un val de sentimente anti-establishment – pare să fie un factor important în încurajarea deciziei cetățenilor italieni de a respinge referendumul de pe 4 decembrie.
Euro într-un pericol iminent
În cazul în care Matteo Renzi este învins, cariera politică a acestuia nu va fi singura victimă a votului. Există temeri în piață că dacă referendumul va primi votul de respingere, acest lucru ar putea duce la o pierdere a încrederii investitorilor în cea de-a treia mare economie a zonei euro. Aceștia nu vor mai fi dispuși să împrumute statul italian, afectând astfel prețul obligațiunilor deja emise și asta ar aduce bilanțurile contabile ale băncilor pe roșu.
Totodată, factorii de decizie europeni avertizează discret de luni de zile că ei văd Italia ca pe cel mai mare risc pentru stabilitatea financiară a zonei euro. Piețele financiare, de asemenea, simt pericolul iminent. Publicația „The Wall Street Journal” notează faptul că ecartul dintre randamentul titlurilor de stat emise de Germania și cele italiene a crescut la mai mult de 1,6 puncte procentuale, cea mai mare diferență de la decizia Băncii Central Europene de a cumpăra obligațiuni, din martie 2015.
Italia este pe cale să intre într-o majoră criză bancară și economică. Nu este o necunoscută faptul că sistemul bancar al Italiei este șubred. Dar conform zerohedge.com, analiștilor le scapă tocmai ideea de bază, aceea că problema fundamentală este economia. Creditele neperformante au fost oficial recunoscute că ating valoarea de 18% din PIB. Însă sectorul public reprezintă 52% din PIB, ceea ce înseamnă că acele credite ating valoarea de peste 40% din PIB-ul sectorului privat, dacă luăm în considerare zona unde se concentrează acestea.
Și astfel, este o presupunere corectă faptul că problema creditelor neperformante este mult mai gravă decât este recunoscut oficial. Așadar, chiar dacă băncile reușesc să se restructureze sau ar primi sprijin financiar, este improbabil să fie rezolvată cauza stagnării economiei.
Asta înseamnă că premierul italian este pus în fața unei imense provocări de a schimba părerea italienilor într-un interval foarte scurt de timp, de doar două săptămâni, în încercarea de a menține nu doar stabilitatea Italiei, dar și a întregului bloc comunitar.
Europa respinge imigrația, establishment-ul o sprijină
Marea majoritate a electoratului din Occident, guvernat și de o nemulțumire față de numărul mare de imigranți care a luat prin surprindere Europa, și-a pierdut încrederea în partidele politice tradiționale, acestea conducând în ultimii ani către o creștere a inegalității în rândul populației și un ritm lent de creștere economică.
În Italia, Mișcarea 5 Stele, fondată de comediantul Beppe Grillo în 2009, își câștigă popularitatea prin proclamarea luptei împotriva corupției și a orientării anti-establishment. Grillo a făcut un pas înapoi in ultimul an, în favoarea unui grup de noi lideri, conduși de Luigi Di Maio (30 de ani), despre care se crede că va fi candidatul la funcția de premier, în următoarele alegeri câștigând și mai mult din electorat.
Așa cum s-a exprimat fostul ministru de Externe al Franței, Pierre Moscovici, este o criză majoră a establishment-ului în toată lumea occidentală. Iar creșterea în sondaje a populiștilor pare de neoprit. Anul viitor, la alegerile prezidențiale din Franța, liderul Frontului Național, Marine Le Pen are șanse reale să ocupe fotoliul de la Palatul Elysse, iar în Germania se prefigurează un succes al partidului anti-imigrație Alternativa pentru Germania. Și asta în cele mai puternice și influente state din UE.
Urgența reconectării interne și externe a României (III)
Harta 2 prezintă coridoarele europene în regiunea noastră. Conform acestor planuri, România este traversată de două coridoare: Coridorul IV (Rhine-Danube), care intră în țară pe la Nădlac, trece munții și ajunge la Constanța prin București, și Coridorul VII (Orient/East Med), Arad-Timișoara-Craiova-Calafat-Vidin, care cuprinde și Dunărea.
Un alt proiect de coridor care urma să traverseze România, dar care a fost însă abandonat, este fostul Coridor European IX, amintit anterior (prezentat, de asemenea, pe Harta 2).
Analiza situației prezente indică un eșec al României în negocierea pentru atragerea de coridoare europene. În timp ce prin Ungaria trec trei (prin centrul țării), prin România ar fi doar două (Coridorul IV și Coridorul VII). Porțiunea terestră din Coridorul VII, care trece prin sud-vest, este irelevantă, pentru că traversează țara pe o distanță scurtă, într-o regiune periferică. O bună parte din țară, Transilvania și Moldova, nu este inclusă în niciun coridor european. Analiza arată că în ce privește Coridorul IV cea mai mare rămânere în urmă se înregistrează pe segmentele românești.
În ceea ce privește Dunărea, aceasta nu este o arteră de comerț relevantă pentru România, ci mai mult o graniță. Pentru a construi proiecte de transport pe Dunăre este nevoie de acordul și colaborarea vecinilor. Ori, se constată că există interes din partea Austriei, și din partea unor landuri din sudul Germaniei, dar o poziție oarecum reticentă din partea Ungariei, precum și poziții ambigue din partea celorlalte țări din Balcani. Progresele în ceea ce privește amenajarea fluviului sunt slabe (nici măcar nu se face regulat întreținerea curentă pentru dragare). Din cauza faptului că există mulți stakeholderi cu interese divergente, progresele în amenajarea Dunării rămân modeste.
Pe Harta 3 sunt schițate proiectele de infrastructură rutieră de care ar avea nevoie România pentru a compensa lipsa coridoarelor europene, soluția fiind construirea din surse proprii sau fonduri europene a autostrăzii Moldova și a unei rețele de drumuri expres care să dea sens economic geografiei țării din perspectiva transportului rutier.
În absența acestor rute de transport, România va continua să fie ocolită de marile fluxuri comerciale.
Analiza situației prezente indică un eșec al României în negocierea pentru atragerea de coridoare europene. În timp ce prin Ungaria trec trei (prin centrul țării), prin România ar fi doar două (Coridorul IV și Coridorul VII). Porțiunea terestră din Coridorul VII, care trece prin sud-vest, este irelevantă, pentru că traversează țara pe o distanță scurtă, într-o regiune periferică. O bună parte din țară, Transilvania și Moldova, nu este inclusă în niciun coridor european. Analiza arată că în ce privește Coridorul IV cea mai mare rămânere în urmă se înregistrează pe segmentele românești.
În ceea ce privește Dunărea, aceasta nu este o arteră de comerț relevantă pentru România, ci mai mult o graniță. Pentru a construi proiecte de transport pe Dunăre este nevoie de acordul și colaborarea vecinilor. Ori, se constată că există interes din partea Austriei, și din partea unor landuri din sudul Germaniei, dar o poziție oarecum reticentă din partea Ungariei, precum și poziții ambigue din partea celorlalte țări din Balcani. Progresele în ceea ce privește amenajarea fluviului sunt slabe (nici măcar nu se face regulat întreținerea curentă pentru dragare). Din cauza faptului că există mulți stakeholderi cu interese divergente, progresele în amenajarea Dunării rămân modeste.
Pe Harta 3 sunt schițate proiectele de infrastructură rutieră de care ar avea nevoie România pentru a compensa lipsa coridoarelor europene, soluția fiind construirea din surse proprii sau fonduri europene a autostrăzii Moldova și a unei rețele de drumuri expres care să dea sens economic geografiei țării din perspectiva transportului rutier.
În absența acestor rute de transport, România va continua să fie ocolită de marile fluxuri comerciale.
