de Cristiana Deca,
CEO & Cofondator Decalex Digital

Organizațiile încep să opereze schimbări organizaționale menite să genereze valoare adăugată din inteligența artificială de ultimă generație, se arată în cel mai recent studiu global McKinsey privind adopția soluțiilor bazate pe AI. Este vorba, printre altele, despre reproiectarea fluxurilor de lucru pe măsură ce implementează inteligența artificială de ultimă generație și plasarea liderilor seniori în roluri critice, cum ar fi supravegherea guvernanței inteligenței artificiale. Constatările arată, de asemenea, că organizațiile lucrează pentru a atenua un set din ce în ce mai mare de riscuri legate de integrarea inteligenței artificiale în procese și fac angajări pentru noi roluri legate de inteligența artificială, în timp ce își recalifică angajații pentru a participa la implementarea inteligenței artificiale. 

Dacă valul de schimbări va ajunge, inevitabil, în toate domeniile și companiile, indifferent de domeniu și dimensiune, cert este în acest context că autoritățile din fiecare țară sunt preocupate și de partea de reglementare. La nivelul Uniunii Europene a fost deja adoptat regulamentul cunoscută sub numele de Act AI, care urmează se aplice în integralitatea ei începând de anul viitor. 

Actul AI, reglementare obligatorie în domeniul utilizării inteligenței artificiale în Uniunea Europeană, impune companiilor să se conformeze unor condiții stricte înainte de a implementa soluții AI, cu scopul de a asigura utilizarea responsabilă și etică a tehnologiilor AI. Unele prevederi ale regulamentului au intrat în vigoare începând cu luna februarie a acestui an  și produc efecte deja în companiile care utilizează instrumente bazate pe AI.

Cele trei condiții principale care trebuie îndeplinite începând cu luna februarie 2025 sunt:

1. Obligația de a face cursuri de instruire a personalului

Una dintre cele mai importante cerințe ale Actului AI este obligativitatea de a organiza cursuri de instruire pentru personalul care va utiliza soluții AI. Aceste cursuri au rolul de a educa angajații cu privire la funcționarea, avantajele și riscurile asociate utilizării inteligenței artificiale. Instruirea trebuie să acopere aspecte precum:

Etica utilizării AI: Angajații trebuie să înțeleagă implicațiile etice ale deciziilor luate de algoritmi și să fie conștienți de posibilele prejudicii cauzate de utilizarea necorespunzătoare a tehnologiilor AI.

Reglementările legale: Este esențial ca personalul să fie informat despre legislația în vigoare, inclusiv despre Actul AI și alte reglementări relevante, pentru a evita sancțiunile legale.

Utilizarea responsabilă a tehnologiilor: Cursurile trebuie să ofere instruire practică privind utilizarea corectă a soluțiilor AI, inclusiv gestionarea datelor și protecția informațiilor sensibile.

Cine are nevoie de alfabetizare AI?

Trebuie să menționăm din start faptul că angajații unei companii au nevoi diferite, de utilizare și, respectiv, educare în ceea ce privește utilizarea instrumentelor bazate pe inteligența artificială. Astfel, de exemplu personalul IT va avea nevoie de un nivel superior de alfabetizare în AI comparative cu echipa de vânzări. Specialiștii IT trebuie să înțeleagă detaliile tehnice ale unui sistem AI, în timp ce echipele de vânzări trebuie să fie capabile să identifice anomaliile soluției AI și să le raporteze către echipele de conformitate și suport ethnic.

În al doilea rând, vorbim despre obligația de a analiza aplicațiile/instrumentele bazate pe AI, cu scopul de a verifica dacă soluțiile AI implementate sunt permise pe teritoriul Uniunii Europeane. În baza acestei obligații, companiile trebuie să parcurgă câțiva pași obligatorii, astfel: evaluarea detaliată a riscurilor asociate fiecărei soluții AI, inclusiv impactul asupra drepturilor fundamentale ale indivizilor; verificarea conformității, unde companiile trebuie să se asigure că soluțiile utilizate respectă reglementările europene și nu sunt incluse pe lista tehnologiilor interzise. În final, este vorba despre adopția unor măsuri corrective,  iar în cazul în care se identifică soluții neconforme, companiile trebuie să ia măsuri pentru a le elimina sau a le adapta conform cerințelor legale.

În al treilea rând, vorbim despre obligația de actualizare a clauzelor contractuale, pas care implică:

Revizuirea contractelor existente: Companiile trebuie să analizeze și să actualizeze clauzele contractuale cu furnizorii de soluții AI pentru a se asigura că acestea respectă reglementările Actului AI.

Includerea responsabilităților: Este esențial ca contractele să clarifice responsabilitățile părților în ceea ce privește utilizarea soluțiilor AI, inclusiv aspecte legate de protecția datelor și gestionarea riscurilor.

Negocierea termenilor: Companiile ar trebui să fie pregătite să negocieze termenii contractuali pentru a reflecta cerințele legale și pentru a proteja interesele organizației.

Respectarea celor trei condiții impuse de Actul AI devine esențială pentru companiile care doresc să implementeze soluții de inteligență artificială responsabil, în conformitate cu prevederile în vigoare. 

Aceste măsuri protejează organizațiile de riscuri legale și contribuie  la construirea unei culturi organizaționale bazate pe responsabilitate și inovație.

Studiul companiei de consultanță McKinsey, citat mai sus, relevă faptul că o bună parte dintre organizații își intensifică eforturile de atenuare a riscurilor legate de Gen-AI. Respondenții sunt mai predispuși decât la începutul anului 2024 să afirme că organizațiile lor gestionează în mod activ riscurile legate de inexactitate, securitate cibernetică și încălcarea proprietății intelectuale – trei dintre riscurile legate de gen-AI despre care respondenții afirmă cel mai frecvent că au provocat consecințe negative pentru organizațiile lor.

Se justifică, exact în acest context, analiza și aplicarea cu promptitudine a celor trei măsuri prevăzute în Act AI, ca preambul pentru anul 2026, când toate prevederile regulamentului vor deveni obligatorii.

de Bogdan Barbu, Partener, Prețuri de Transfer, și
Lider al Serviciilor de Consultanță pentru sectorul Auto, Deloitte România

Regulamentul Comisiei Europene privind produsele provenite din defrișări (European Union Deforestation Regulation – EUDR), care interzice comercializarea unor astfel de mărfuri în spațiul comunitar, dar și exportul acestora către alte piețe, va intra în vigoare la 31 decembrie 2025. Termenul a fost amânat cu un an, astfel că cei implicați în operațiuni cu produsele vizate au la dispoziție o perioadă suplimentară de timp să se pregătească pentru conformare, aspect benefic, având în vedere complexitatea procedurilor pe care le impune reglementarea. În România, pe lângă alte domenii cum ar fi zona de retail, este anticipat un impact semnificativ asupra industriei auto, în special producția de anvelope din cauciuc. 

Regulamentul prevede o serie de obligații de verificare și de raportare pentru operatorii și comercianții din lanțul de aprovizionare, din care să rezulte că au întreprins toate demersurile necesare („diligențe”) pentru a se asigura că produsele recepționate nu provin din zone defrișate. Dacă proveniența din astfel de zone se confirmă, companiile implicate trebuie să evite introducerea produselor pe piață. În caz contrar, riscă sancțiuni consistente, care pot depăși 4% din cifra de afaceri totală anuală, la care se adaugă confiscarea produselor sau a veniturilor obținute din vânzarea acestora, excluderea companiei în cauză de la achizițiile publice și de la finanțarea de stat, interdicții privind importul și exportul produselor etc. 

Printre produsele vizate de regulament se numără cafeaua, cacao, uleiul de palmier, soia, lemnul și produsele obținute din acestea, dar și cauciucul și produsele obținute din acesta, extrase de pe terenuri care au fost defrișate după data de 31 decembrie 2020.

Pașii necesari pentru conformarea la EUDR

În România, este de așteptat ca regulamentul EUDR să aibă impact semnificativ, așadar, în operațiunile cu produse din cauciuc (domeniu care contribuie semnificativ la exporturile României – 3,6 miliarde de dolari în 2023), mai exact asupra producției de anvelope din cauciuc, unde țara noastră se remarcă la nivel mondial. În 2023, România a avut exporturi totale de anvelope din cauciuc de peste 2,5 miliarde de dolari și a urcat pe locul 12 în clasamentul celor mai mari exportatori de profil din lume, de pe locul 14 în anul anterior, conform portalului World’s Top Exports. Mai mult, țara noastră este menționată printre statele cu cele mai rapide creșteri ale exporturilor de anvelope în 2023 față de 2022, cu un avans de 13%, alături de Spania (+29,7%), China continentală (+13%) și Vietnam (+9,9%).

Totodată, România are al șaptelea excedent comercial din lume la această categorie de produse (diferența dintre exporturile și importurile de anvelope), respectiv 1,7 miliarde de dolari în 2023 (în creștere cu 17% față de anul anterior), evoluție remarcabilă în condițiile în care țara noastră înregistrează deficit comercial semnificativ în mod constant. 

Iar performanța țării noastre în domeniu este pe cale să se îmbunătățească, având în vedere că, în 2024, un jucător din domeniu și-a extins capacitatea de producție, iar altul nou intrat pe piață a inaugurat o fabrică construită de la zero. Așadar, există șanse ca România să intre, în 2025, în top zece cei mai mari exportatori de anvelope de cauciuc din lume. 

Pentru ca acest potențial să poată fi maximizat, companiile din domeniu trebuie să se pregătească din timp pentru conformarea la regulamentul EUDR, astfel încât diligențele necesare în acest proces să nu genereze distorsiuni în activitatea de bază. 

În acest scop, comercianții trebuie să își dezvolte procedurile necesare pentru întocmirea declarației de diligență, din care să reiasă că au verificat proveniența produselor și care să conțină, printre altele, descrierea produsului, cantitatea, țara de origine, localizarea geografică a parcelelor de teren de unde au fost obținute produsele, datele de identificare a furnizorului, precum și măsuri de evaluare a riscurilor ca produsele să fie neconforme. Declarația de diligență va fi depusă într-un portal dedicat al Comisiei Europene. Ulterior, operatorii trebuie să prezinte anual rapoarte publice (accesibile pe internet) cu privire la sistemul lor de diligență, respectiv de verificare a provenienței produselor, și măsurile adoptate pentru respectarea obligațiilor aferente.

În concluzie, este vorba de un regulament care impune operatorilor vizați verificări complexe, pe întregul lanț de aprovizionare/producție, pentru a demonstra că mărfurile introduse de ei pe piață nu provin sau nu au în componență produse provenite din defrișări. Astfel, societățile trebuie să își analizeze cu atenție portofoliul de produse, pentru a stabili dacă intră sub incidența EUDR, și, dacă da, să demareze cât mai repede procedurile de conformare.