După mai mult de un deceniu de la începutul conflictului ruso-ucrainean și al campaniei de sancțiuni occidentale aplicate Rusiei pentru intervenția sa armată în Ucraina, economia Rusiei se resimte pe toate planurile, fiind obligată să facă eforturi din greu pentru a-și asigura ritmul necesar supraviețuirii.
comunicatele mass-media rusești relevă că, din 2014, țara se confruntă cu o atmosferă încordată, provocată de bombardarea unor centre industriale și căi de circulație, de acte de terorism de mai mică sau mai mare anvergură, efectuate de adversarii regimului moscovit, care se repercutează negativ asupra activității economice din toate domeniile. Atacurile ucrainene cu rachete de croazieră și avioane fără pilot (drone) produc pagube materiale și jertfe umane, nu numai în sectoare militare ci și civile, din zonele de frontieră și din peninsula Crimeea. Autoritățile sunt nevoite să construiască buncăre și adăposturi pentru populație, să remedieze în cât mai scurt timp avariile produse sau să relocalizeze anumite obiective. Există pericolul ca, în cursul unor asemenea operații, să fie afectate centrale electrice nucleare, contaminându-se radioactiv mediul înconjurător. O explozie la centrala atomică de la Kursk ar pune în pericol nu numai teritoriul rus adiacent, ci și o întinsă zonă din Ucraina, Polonia, România și, eventual, alte țări, mai rău ca explozia centralei atomice de la Cernobîl, cu decenii în urmă.
Viața de zi cu zi a locuitorilor Rusiei este grevată de inflație, semnificativ fiind faptul că, într-o țară mare producătoare de țiței, s-a ajuns la majorarea prețului la benzină, motorină și uleiuri, precum și la introducerea taloanelor de combustibil pentru persoane fizice. Pierderile umane din teatrele de operații militare determină mobilizări ale unor categorii de rezerviști, perturbându-se, astfel, activitatea diferitelor întreprinderi. Pentru a face față necesităților crescânde de armament și muniție, în anumite unități, producția civilă a fost diminuată, trecându-se la fabricarea de armament.
Rusia produce o mare varietate de sateliți, echipamente energetice nucleare, rachete, armament, vapoare, submarine, locomotive, camioane, autoturisme, excavatoare, fabrici de ciment, purtători energetici și materii prime dintre cele mai diferite, cereale, bunuri de larg consum. Pentru realizarea unora are nevoie de materiale și componente de vârf, pe care nu le fabrică (tranzistori, computere, servere etc) și pe care trebuie să le procure din alte țări. Dar, timorați de sancțiunile aplicate de autoritățile SUA și UE, majoritatea producătorilor occidentali refuză să mai livreze clienților ruși produsele industriale tradiționale, obligându-i să caute alternative. Din cauza războiului, a apărut și necesitatea importurilor de armament, principalii furnizori ai Rusiei, pe moment, fiind China, Coreea de Nord și Iranul.
În contextul dat, înlocuirea importurilor tehnologice deficitare cu produse autohtone a devenit o preocupare de prim ordin a guvernanților moscoviți. Progresele în acest domeniu se fac, însă, încet. Unele sortimente sunt greu de înlocuit, fie din cauza lipsei de materie primă corespunzătoare, fie din cauza insuficientei aparaturi și tehnologii. Proiectele guvernamentale prevăd ca, până în 2026, procentul sortimentelor înlocuite să fie de 10 la sută, până în 2028, de 30 la sută și, până în 2030, de 60 la sută („Zavtra”, din 13 octombrie 2024). Încă mulți ani, importul produselor deficitare rămâne o prioritate acută.
Sancțiunile occidentale au provocat Rusiei nu numai pierderea unor importuri tehnologice, dar și reducerea importului de alte produse. Printre ele, băuturile alcoolice. În 2022, Italia îi furniza 64 milioane litri de vin, Spania – 49 milioane, Georgia – 42 milioane, Franța – 27 milioane și Portugalia – 16 milioane („Kommersant”, din 13 septembrie 2024). Pentru a face față cererii interne, Rusia și-a sporit suprafața plantată cu vii de diferite soiuri. În perioada 2018-2022 aceasta s-a mărit cu 8 la sută, ajungând, în 2023, la 103.000 ha și la o sporire a producției de vin, în 2024, cu 29 la sută.
Dureros sunt puse în cauză exporturile rusești, în primul rând, cele de țiței, cărbuni și gaze naturale. Pe lângă mari companii exportatoare de purtători energetici și materii prime, cum sunt Gazprom sau Lukoil, în anul 2023, circa 90.000 de alte companii rusești livrau, încă, produse peste hotare. Din 2014, s-au redus mult exporturile de gaze naturale în țările Uniunii Europene. Conductele Nord Stream I și Nord Stream II, prin Marea Baltică, au fost aruncate în aer de autori neidentificați, iar Ucraina, țara pe teritoriul căreia se efectua tranzitul unor mari cantități de gaze din Rusia, refuză să mai permită aceste operații.
Dorind să prelungească, pentru anul 2025, contractul cu Rusia pentru achiziționarea de gaze tranzitate prin conductele din Ucraina, premierul Slovaciei, Robert Fico, a fost refuzat de guvernul de la Kiev. Același refuz l-a primit, anterior, și Ungaria, dar, după ce ea a cumpărat gazul rusesc la granița dintre Ucraina și Belarus, Kievul a permis tranzitul său prin Ucraina ca fiind gaz unguresc. Trebuie amintit că tranzitul gazului rusesc prin Ucraina este reglementat prin acorduri ale Rusiei cu Uniunea Europeană.
De gaze tranzitate prin Ucraina beneficiază Slovacia, Cehia, Ungaria, Austria, țările fostei Iugoslavii și Italia. În anul 2024, volumul total al livrărilor este estimat la 30 miliarde mc („Pravda”, din 8 octombrie 2024). La îndemnul guvernului SUA, țările din UE au trecut la importul de gaze lichefiate din SUA, la majorarea importurilor din Orientul Mijlociu sau la resurse energetice alternative, „verzi”.
În ce privește soarta cărbunelui rusesc, în 2021, companiile din Rusia au exportat 223 milioane tone dar, în 2023, din cele 438 milioane extrase, s-au exportat numai 213 milioane tone. În 2024, s-au extras
440 milioane tone și au fost exportate 210 milioane tone („Kommersant”, din 9 octombrie 2024).
Rusia rămâne, însă, unul din principalii exportatori de cereale, furnizând pieței externe, în 2024, peste 5 milioane de tone, care au adus în vistieria statului 55 miliarde dolari („Kommersant”, din 10 octombrie 2024). Se preconizează ca, până în 2030, întreaga producție agricolă să se majoreze cu 25 la sută, pentru a ajunge la 170 milioane tone și la sporirea corespunzătoare a cantităților exportate.
Pierzând accesul pe multe piețe occidentale, Rusia beneficiază de ospitalitatea unor piețe emergente, China, India, Turcia, Iranul, Egiptul, Uzbekistanul, Venezuela numărându-se printre noii săi clienți. Importatorii și exportatorii din Rusia încheie bucuroși parteneriate cu toți întreprinzătorii externi care acceptă să colaboreze cu ei pe baze reciproc avantajoase. Organizația de Colaborare Economică de la Shanghai și BRICS, din care Rusia face parte, stimulează schimburile comerciale echitabile între parteneri din orice zonă geografică. Această orientare a fost reconfirmată cu prilejul întâlnirii la nivel înalt, din octombrie 2024, de la Kazan (Rusia), a BRICS.
Sancțiunile occidentale au determinat Rusia să-și reorienteze și politica financiară, în scopul diminuării dependenței de actualul sistem internațional de plăți. Se știe că, pentru a contracara efectele dominației dolarului pe piața mondială, țările membre ale BRICS studiază posibilitatea recurgerii la tranzacții prin intermediul valutelor naționale sau a unei valute comune. Actualmente, ponderea tranzacțiilor efectuate de companiile rusești în valută națională a partenerilor este de 60 la sută. Anumiți specialiști, printre care Serghei Riabkov, adjunctul ministrului rus de externe, consideră că introducerea unei monede unice este prematură, date fiind ritmurile diferite ale inflației în țările implicate. Vicepreședintele Dumei de Stat, Aleksandr Babakov, vede posibilă crearea unei burse BRICS pentru materii prime și manufacturi, care să faciliteze un sistem de plată echitabil pentru reglarea balanțelor comerciale ale țărilor și să înlăture influența sistemului financiar occidental asupra tranzacțiilor efectuate („Pravda”, din 8 octombrie 2024).
Rusia avansează notabil în domeniul „tranzacțiilor financiare digitale”, companiile rusești achiziționând, în 2023, valută digitală, bitcoin în sumă de 3,5 miliarde dolari și apropiindu-se amenințător de SUA, liderul mondial în materie („Pravda”, din 8 octombrie 2024). În luna iulie 2024, Duma de Stat a adoptat o serie de legi privind gestionarea valutei digitale și controlul acesteia de către banca centrală a Rusiei. În urma introduceri tehnologiilor digitale, sunt reorganizate tot mai multe ramuri ale economiei, realizându-se pe ansamblu economii de 8 miliarde ruble, anual („Moskovskii Komsomoleț”, din 11 octombrie 2024). Compania aviatică Aeroflot, de pildă, și-a digitalizat aproape toate operațiunile activității (planificarea zborurilor, diversificarea traseelor, întreținerea navelor, evidența bagajelor, gestionarea veniturilor și cheltuielilor, pregătirea și salarizarea cadrelor etc).
Din raportările oficiale reiese că autoritățile ruse acționează în vederea utilizării pe scară largă a resurselor și tehnologiilor biologice, pentru a contracara diminuarea importurilor de materiale biologice. În perioada anterioară crizei, acestea reprezentau 80 la sută din materialele biologice utilizate în Rusia. În anul 2023, piața rusă a materialelor biologice se ridica la peste 300 miliarde ruble. Recent, a început dezbaterea unui proiect național de dezvoltare a bioeconomiei, vizând cinci direcții de acțiune: biotehnologiile pentru agricultură și realizarea produselor alimentare; biotehnologiile pentru sănătatea omului (hormoni și substanțe pentru vaccinuri și antibiotice); biotehnologii pentru realizarea de vitamine, aminoacizi și fermenți; biotehnologii pentru produse energetice (biocombustibili solizi, lichizi sau gazoși); biotehnologii pentru depozitarea și utilizarea deșeurilor, pentru combaterea poluării apei și solului („Vedomosti”, din 11 octombrie 2024).
Totodată, intensificând producția de armament, guvernanții moscoviți acționează pentru perfecționarea acestuia. O atenție specială este acordată noilor tipuri de arme bazate pe tehnologii furnizate de inteligența umană. Printre ele, se numără rachetele și aparatele de zbor fără pilot. Subliniind rolul important al acestora în diferite operațiuni ale armatei, ministrul apărării Rusiei, Andrei Belousov, menționează că, pe baza lor, se înființează și se instruiesc unități militare speciale și se ajustează metodologiile tactice de desfășurare a acțiunilor de luptă, inclusiv de apărare antiaeriană. Desigur că dezvoltarea acestor noi tipuri de arme este utilă nu numai pentru întărirea capacității de luptă a armatei, ci și pentru dezvoltarea industriei civile, a economiei, în general.
După o perioadă de suspiciuni și confruntări între organele de stat și companiile private, care doreau ca statul să nu se amestece în treburile lor, acestea au ajuns la concluzia că, în noile condiții, colaborarea cu statul poate fi avantajoasă. Dialogul în materie de impozitare, sprijinirea de către stat a inovațiilor sau a unor acorduri internaționale ale companiilor s-au dovedit reciproc benefice. Ekaterina Lebedeva, consultant al corporației Infintext, este convinsă că, în împrejurările războiului cu Ucraina, prietenia companiilor private cu statul este o necesitate strategică („Pravda”, din
10 octombrie 2024).
În conflictul militar prelungit cu Ucraina și în contracararea sancțiunilor occidentale, Federația Rusă profită din plin de marile bogății naturale pe care le deține – țiței, gaze, cărbune, sare, diamante (55 la sută din rezervele mondiale), aur (23 la sută din rezervele mondiale), platină, argint și alte metale prețioase, cum sunt paladiul (46 la sută din rezervele mondiale), vanadiul, titanul, nichelul (locul doi în producția mondială) și alte minerale necesare pentru producția dispozitivelor electronice și a aparaturii tehnice. Din uraniul extras, Rusia realizează combustibil nuclear pe care îl exportă în 14 țări. Instituirea unui embargou privind livrarea unor asemenea materii prime în SUA și UE poate constitui, la un moment dat, un instrument de ripostă. Dar îi reține pe guvernanții moscoviți dorința de a nu pierde veniturile obținute de pe urma exporturilor în cauză. Deosebit de prețioase sunt beneficiile pe care Rusia le obține de pe urma uriașelor păduri siberiene și a zonelor sale agricole.
