de Victor Grigorescu,
expert în politici energetice și politici economice europene
Politica ambițioasă a Uniunii Europene de combatere a schimbărilor climatice a avut mereu un mare neajuns: s-a concentrat exclusiv aproape asupra obiectivului de reducere a emisiilor poluante. Nu am vorbit niciodată cu adevărat serios, nici la Bruxelles, nici la București, despre cum ajungem să atingem aceste obiective, de ce instrumente anume ne folosim, cine și unde produce tehnologiile de care avem nevoie sau cu cine vom construi economia europeană a viitorului.
Executivul european și statele membre au apucat mai degrabă să meargă pe un drum simplu în politica publică: au cerut mediului economic să se transforme sau i-au impus să plătească pentru incapacitatea de adaptare. Protestul vestelor galbene, de acum patru ani, spune totul: agricultori care nu știu cum să își asigure subzistența într-o lume care renunță la combustibilii fosili poluanți dar ieftini s-au năpustit peste o clasa politică surprinsă ea însăși de amploarea și vehemența protestului. La patru ani distanță, în pragul unei noi runde de alegeri pentru Parlamentul European, problema este de actualitate.
Așadar, ce ne lipsește este o discuție aprofundată despre industria europeană în sens larg și despre industria românească în particular, despre rolul lor în procesul de transformare verde a întregii economii naționale și europene.
Tocmai de aceea Declarația de la Anvers privind politica industrială europeană în contextul pentru Pactul Verde adoptată la începutul acestui an de 73 de lideri ai industriei europene din aproape 20 de sectoare industriale este un pas clar în direcția bună. Declarația cere adoptarea unei noi politici industriale la nivel UE și atrage atenția asupra necesității unei acțiuni decisive pentru a identifica soluții reale la provocările industriale ale Europei, cu accent pe competitivitate, reziliență și sustenabilitate.
O nouă politică industrială la nivelul Uniunii Europene ar reprezenta, alături de Pactul Verde European, o componentă cheie în efortul de a aborda schimbările climatice de pe poziții mai pragmatice și de a transforma mai rapid economia noastră în una mai sustenabilă și mai ecologică. Pentru România, integrarea unei politici industriale eficiente, consonantă cu obiectivele Pactului Verde, este o oportunitate semnificativă de dezvoltare și modernizare a sectorului industrial național.
Este clar pentru orice observator obiectiv că adaptarea României la exigențele Pactului Verde European și transformarea acestora în oportunități de creștere economică susținută reprezintă un proces complex. Sectorul industrial românesc, diversificat și cu tradiție în domenii precum energia, utilaje, mașini și echipamente, chimia și prelucrarea metalelor, se confruntă cu provocări reale, generate de creșterea prețurilor la electricitate și gaze naturale, de presiunea eliminării alocărilor gratuite de certificate de carbon și de perspectiva pierderii unor piețe tradiționale de desfacere datorită creșterii standardelor de mediu încorporate în lanțurile valorice europene. Sectoarele noastre industriale tradiționale sunt încă dependente de tehnologii și combustibili fosili vechi, eficiența energetică fiind redusă, iar industria națională are acces limitat la finanțare pentru inovare și modernizare.
Adoptarea unei politici industriale aliniate la obiectivele Pactului Verde poate oferi soluții încurajând alocarea de resurse financiare către tehnologii curate, sprijinind inovarea în domenii cheie și eliminând barierele în calea finanțării pentru întreprinderile mici și mijloci, în același timp cu dezvoltarea competențelor și recalificarea forței de muncă, pentru a se asigura că tranziția industrială nu doar protejează, dar și creează locuri de muncă de calitate.
Implementarea unei politici industriale strict la nivelul României, deși de dorit, ar necesita un efort concertat din partea tuturor actorilor relevanți – guvern, industrie, sindicate, instituții de cercetare și societatea civilă, pentru dialog constructiv și parteneriatele strategice. Trebuie însă să recunoaștem deschis că experiența trecută ne contrazice așteptările; șansele unei abordări de succes la nivel național sunt, de cele mai multe ori, modeste.
Ralierea la un demers european concertat, alături de toate statele membre, sub umbrela Comisiei Europene reprezintă însă o soluție.
Declarația de la Anvers stabilește zece acțiuni urgente menite să restabilească competitivitatea și să asigure locuri de muncă de calitate în Europa. Acestea includ concentrarea asupra dezvoltării infrastructurii esențiale, creșterea securității materiilor prime a UE, stimularea cererii pentru produse cu emisii nete zero și cu conținut scăzut de carbon, valorificarea pieței unice pentru lanțurile de valori integrate și îmbunătățirea cadrului de inovare. De asemenea, se solicită adoptarea unei noi maniere de elaborare a legislației care să încurajeze antreprenoriatul și investițiile în tehnologii curate, precum și stabilirea unei structuri interne coezive pentru implementarea eficientă a politicilor.
Unul dintre punctele cheie este apelul pentru o abordare europeană unitară, care să nu favorizeze multiple stimulente naționale, subliniind necesitatea de a menține și întări integritatea pieței interne. Europa trebuie să-și susțină industria pe parcursul tranziției verzi. Iar România trebuie să facă la fel.
Declarația este în esență un apel urgent la revitalizarea topologiei industriale europene, întărind competitivitatea, sustenabilitatea și reziliența sectoarelor industriale de bază în contextul schimbărilor geopolitice majore la care suntem cu toții martori. Ea ar putea pune bazele unui efort colaborativ pentru reînnoirea investițiilor industriale în Europa, marcând debutul implementării nou Pactului Verde European Industrial, de data aceasta.
Industria din România trebuie să decidă de partea cui este în mijlocul actualei dezbateri: de partea celor care se opun tranziției, sperând, în van în opinia mea, că valul transformării radicale îi va ocoli cumva, ori de partea celor care preiau inițiativa sprijinind nașterea unei politici comune de la nivelul UE, gestionată echitabil, sprijinită cu fonduri europene și măsuri concrete de recâștigare a competitivității atât pe piața internă cât și în raport cu principalii parteneri comerciali ai UE.
Pentru industria națională, miza actualelor alegeri europarlamentare și a instalării unei noi Comisii Europene la Bruxelles este promovarea unor măsuri reale care să transforme povara pactului verde european într-o oportunitate reală de creștere economică, competitivitate, avans tehnologic și noi locuri de muncă pentru următoarele trei decenii, până în 2050.
România trebuie să-și susțină industria pe parcursul tranziției verzi.
