Diviziunile diplomatice, politice și economice ale lumii continuă să se adâncească – atât între țări, cât și în interiorul acestora. În timp ce 2022 și 2023 au fost marcate de un război de uzură în Ucraina, am intrat într-o lume mai largă a uzurii.
Conflictele de tip sumă zero se înmulțesc pe toată linia, cu relațiile sino-americane atingând cel mai scăzut punct de la masacrul din Piața Tienanmen din 1989. Cu America intenționând să construiască un „gard înalt” în jurul unei „curți mici” prin interzicerea exporturilor de inputuri strategice către China, chinezii dublează eforturile de a obține „autosuficiență absolută” în timp ce încearcă să izoleze Marea Chinei de Sud și Taiwanul de orice speranță ca alte națiuni să vină în ajutorul lor.
Dar costurile economice ale acestei dinamici de sumă zero sunt în creștere. Lovită puternic de prăbușirea bulei imobiliare, China se apropie de abisul deflaționist. În același timp, noile tarife pe panourile solare, vehiculele electrice și alte exporturi chinezești ar putea proteja temporar industriile interne din Europa și Statele Unite; dar prin limitarea concurenței, ar putea dăuna inovației și ar putea încetini ritmul tranziției către o economie cu emisii zero.
Diviziunile se adâncesc, de asemenea, între Nordul și Sudul Global, unde resentimentele cresc din cauza lipsei de reprezentare a țărilor în curs de dezvoltare în instituțiile de guvernanță globală de vârf. Mulți văd un dublu standard în modul în care economiile avansate ale Vestului democratic răspund la crizele globale și regionale. În timp ce războiul Rusiei împotriva Ucrainei atrage cea mai mare parte a atenției, haosul și vărsările de sânge din Sudan, Myanmar, Haiti și alte părți ale lumii rămân neglijate în comparație.
Apoi există Orientul Mijlociu. Până la primul an de la atacul brutal al Hamas asupra civililor israelieni din
7 octombrie 2023, campania de pârjolire a pământului Israelului pentru a elimina grupul a escaladat într-un conflict regional pe multiple fronturi (Gaza, Iran, Liban, Siria, Cisiordania și Yemen). Și aici, situația a fost determinată de logica uzurii, deoarece eforturile tuturor părților de a restabili descurajarea au creat, în schimb, un ciclu autoperpetuant de violență.
Cu atenția lumii dominată de aceste tragedii, alte riscuri imediate au fost ignorate. Datoria în creștere din țările cu venituri mici și medii continuă să reprezinte o provocare din ce în ce mai mare, datorită combinației de cheltuieli publice mai mari în timpul pandemiei de COVID-19 și creșterii rapide ulterioare a ratelor dobânzii la nivel global. Și aici o logică de sumă zero va prevala până când comunitatea internațională va elabora un răspuns colectiv care să includă atât creditorii oficiali, cât și cei din sectorul privat.
Între timp, progresele recente în inteligența artificială generativă au reînnoit anxietățile cu privire la efectele perturbatoare ale tehnologiilor care înlocuiesc forța de muncă, precum au și declanșat o nouă cursă pentru a domina lanțurile de aprovizionare și fluxurile de investiții ale industriei. În timp ce un câștig neașteptat îi așteaptă pe câștigători, miliarde de oameni din întreaga lume, mulți deja afectați de impactul automatizării asupra ocupării forței de muncă, riscă să rămână și mai mult în urmă.
În cele din urmă, după un an în care peste 70 de țări au organizat alegeri în care aproape jumătate din populația lumii a fost eligibilă să voteze, multe dintre cele mai vechi democrații rămân profund polarizate și paralizate politic de tribalismul „noi împotriva voi” care a ajuns să caracterizeze electoratul și liderii lor aleși. În special în Europa și SUA extrema dreaptă continuă să facă progrese, ocupând cea mai mare parte a terenului odată revendicat de conservatorismul tradițional.
Pe măsură ce legiuitorii și alegătorii devin din ce în ce mai deziluzionați de politicile proglobalizare care au definit era post-Război Rece, lupta asupra a ceea ce ar trebui să succeadă neoliberalismului – și instituțiile care l-au susținut – va rămâne aprinsă. Riscul este ca aceste competiții să se transforme în imobilism politic – un rezultat care ar conveni foarte bine monopolurilor din a doua epocă a aurului.
