De Anders Fogh Rasmussen
Secretar general al NATO în perioada 2009-2014
Războiul de agresiune al Rusiei în Ucraina a provocat suferințe umane de nedescris, inclusiv crime de război comise împotriva a mii de bărbați, femei și copii nevinovați. Atacurile asupra orașelor și infrastructurii Ucrainei au forțat milioane de oameni să-și părăsească locuințele și au provocat pagube estimate la sute de miliarde de dolari. Mai mult, impactul războiului s-a extins dincolo de granițele Ucrainei, alimentând instabilitatea din Europa și din întreaga lume și ducând la creșterea costurilor pentru energie și alimente.
COPENHAGEN – În ciuda iscusinței militare de care a dat dovadă Ucraina, victoria sa nu este un rezultat garantat. Deznodământul acestui război va depinde decizia aliaților Ucrainei de a-i extinde sprijinul militar, politic și economic necesar pentru a câștiga și a asigura o pace durabilă. Pe măsură ce luptele continuă, detaliile despre ceea ce ar trebui să implice acest sprijin devin tot mai evidente.
În primul rând, pentru a evita un război cu rezultat incert, comunitatea internațională trebuie să-și asume un angajament ferm față de securitatea Ucrainei. Până în prezent, sprijinul acordat de Occident Ucrainei a fost prea reactiv, răspunzând la situația din teren, în loc de a se asigura în mod proactiv că țara este bine echipată. Aliații Ucrainei trebuie să ia o decizie strategică, oferind asistența militară de care țara are nevoie pentru a recupera teritoriul ocupat de Rusia. Aceasta include furnizarea de sisteme avansate de luptă, precum avioane de luptă moderne și muniții cu rază lungă de acțiune, precum și dezvoltarea bazei industriale a Europei, pentru a satisface nevoile Ucrainei pe durata conflictului.
Dar consolidarea sprijinului militar nu este suficientă. Acest efort trebuie să fie însoțit de o viziune pe termen lung cu privire la securitatea Ucrainei, care să includă aderarea sa la NATO. Președintele rus, Vladimir Putin, a decis să invadeze Ucraina nu pentru că aderarea sa era iminentă, ci pentru că țara era blocată pe termen nelimitat în zona gri dintre NATO și Rusia. Atât timp cât acest lucru rămâne adevărat, instabilitatea va persista pe întreg continentul european, ducând la mai multe decese și distrugeri în Ucraina.
În cadrul summit-ului de la Vilnius din luna iulie, liderii NATO trebuie să ofere o foaie de parcurs detaliată privind aderarea Ucrainei. Finlanda și Suedia au arătat că un plan de acțiune pentru aderare nu reprezintă o condiție prealabilă pentru aderare. Ucraina are nevoie de o îndrumare clară, mai degrabă decât de o reafirmare a politicii ușilor deschise a NATO.
Dar, înainte ca Ucraina să devină membru cu drepturi depline al NATO, are nevoie de sprijin pentru a câștiga războiul. Acesta este motivul din spatele Pactului de Securitate de la Kiev, pe care l-am co-redactat împreună cu AndriyYermak, șeful de cabinet al președintelui ucrainean VolodimirZelenski. Această propunere de nouă pagini prezintă un set de garanții de securitate menite să permită Ucrainei să se apere, incluzând angajamente din partea mai multor țări de a furniza arme, instruire, informații și investiții susținute în baza militar-industrială a Ucrainei. Propunerea noastră, care se bazează parțial pe sprijinul militar pe termen lung acordat de Statele Unite Israelului, urmărește să doteze Ucraina cu resursele necesare pentru a descuraja și respinge viitoarea agresiune rusă.
În al doilea rând, restabilirea integrității teritoriale a Ucrainei, în cadrul granițelor sale recunoscute pe plan internațional, incluzând Crimeea, trebuie să reprezinte un obiectiv principal pentru guvernul ucrainean și aliații săi. Atât timp cât Crimeea se află sub controlul Rusiei, Rusia va continua să reprezinte o amenințare imediată pentru Ucraina. Dacă disputele teritoriale persistă, va exista întotdeauna riscul unor ostilități reînnoite și, prin urmare, pacea durabilă va fi imposibilă.
În al treilea rând, orice scutire de sancțiuni trebuie să fie direct legată de retragerea completă a trupelor ruse din Ucraina. Aliații NATO, în special cei care garantează securitatea viitoare a Ucrainei, trebuie să declare fără echivoc că nu au pretenții teritoriale față de Rusia. Acest lucru va trimite un mesaj puternic Kremlinului, contracarând orice efort al său de a distorsiona realitatea. Încetarea ostilităților, împreună cu retragerea trupelor ruse și restabilirea integrității teritoriale a Ucrainei, ar putea declanșa relaxarea treptată a sancțiunilor împotriva Rusiei. Dar acest proces trebuie să fie coordonat îndeaproape cu guvernul ucrainean.
În al patrulea rând, este esențial să se stabilească mecanisme pentru reparare și asumarea responsabilității pentru distrugerile materiale și suferința umană uluitoare cauzate de războiul Rusiei. Asumarea răspunderii ar putea fi urmărită printr-o combinație dintre instanțele ucrainene, Curtea Penală Internațională și investigații naționale, precum și printr-un nou-înființat Tribunal Special pentru Crima de Agresiune. De asemenea, un program de compensare trebuie să facă parte integrantă din planul de redresare al Ucrainei. Fără ca cei responsabili de crime de război să își asume responsabilitatea și ca victimele să fie despăgubite, pacea va rămâne imposibilă.
În al cincilea rând, este nevoie urgentă de o strategie de reconstrucție clară și coordonată, care ar trebui să înceapă imediat și ar putea fi finanțată parțial din activele înghețate ale băncii centrale a Rusiei, estimate la 300 de miliarde de euro (329 miliarde de dolari).
Pentru a construi o Ucraină modernă și eficientă, este esențial să se reducă birocrația și să se asigure utilizarea tehnologiilor inovatoare. În acest scop, reconstrucția ar trebui să urmeze o abordare bazată pe trei piloni. Guvernul ucrainean trebuie să contureze prioritățile generale pentru reconstruirea țării, iar comunitatea internațională – inclusiv G7, Uniunea Europeană și instituțiile financiare majore –trebuie să ofere și să coordoneze sprijinul. Mai apoi, sectorul privat va trebui să își desfășoare activitatea într-o manieră orientată către piață.
În al șaselea rând, este vital să ancorăm ferm Ucraina în Occident. Războiul a subliniat instabilitatea inerentă și amenințarea constantă a agresiunii Rusiei, cu care Ucraina se confruntă în afara structurilor euro-atlantice. Pacea durabilă poate fi obținută numai prin integrarea Ucrainei la NATO și UE. Ucraina a dezvoltat deja capacități militare substanțiale, care ar putea susține NATO, în timp ce aderarea la UE ar accelera eforturile de reformă ale țării.
În final, pentru a ieși din acest conflict ca o țară puternică și stabilă, Ucraina trebuie să-și consolideze fundamentele democratice. Acest lucru presupune eliminarea corupției, asigurarea unui sistem judiciar independent și consolidarea statului de drept. Deși procesul de aderare la UE ar putea avansa aceste obiective, aliații Ucrainei trebuie să ofere, de asemenea, o finanțare semnificativă pentru a le atinge. O Ucraină prosperă și democratică ar servi drept o mustrare aspră la adresa dictatorilor de pretutindeni, și ar oferi speranță tuturor celor care li se opun.
Cu soarta Ucrainei atârnând în balanță, rezultatul acestui război va depinde de deciziile aliaților săi. Putin crede că sprijinul acordat Ucrainei se va diminua în cele din urmă și că timpul este de partea Rusiei. Liderii din Europa și America de Nord trebuie să dea dovadă de viziune și curaj, respectându-și promisiunile de a sprijini Ucraina „atât timp cât este necesar” și să își ia angajamentele necesare pentru a asigura victoria Ucrainei și pacea durabilă. A demonstra că Putin are dreptate ar arunca Europa într-o criză al cărei final nu poate fi anticipat.
Anders Fogh Rasmussen, fost secretar general al NATO (2009-14) și fost prim-ministru al Danemarcei, este fondator al Fundației Alianța Democrațiilor.
Drepturi de autor: Project Syndicate, 2023. www.project-syndicate.org
