Dacă tarifele vamale nu sunt decât vârful aisbergului? Administrația Trump pare hotărâtă să pună capăt erei în care „America plătește pentru restul lumii”, iar tarifele reprezintă doar prima etapă a unei strategii mai ample de relansare a competitivității industriei americane. În centrul acestei strategii: slăbirea dolarului, considerat supraevaluat și responsabil pentru declinul economic al SUA. Este acesta începutul de-dolarizării?
Explică Pierre-Antoine Dusoulier, fondator și CEO iBanFirst, furnizor de soluții de plăți internaționale și schimburi valutare prezent in 10 țări europene.
Spectrul devalorizării
Începând din ianuarie, perspectiva unui acord monetar global – denumit „Acordul de la Mar-a-Lago” – a început să capete contur. Inițiativa are la bază o lucrare semnată de Stephen Miran, actualul șef al Consiliului Economic de la Casa Albă. Acesta propune o restructurare profundă a sistemului monetar international, bazată pe două idei centrale: dolarul este semnificativ supraevaluat (cu 10–37%, în funcție de monedă) și alte economii ar trebui să preia din povara deficitului american.
Miran sugerează convertirea titlurilor de stat americane în obligațiuni pe termen lung și ancorarea comerțului, fluxurilor de capital și influenței militare într-un cadru hegemonic controlat de SUA. În acest context, tarifele vamale sunt văzute atât ca răspuns la o „nedreptate”, cât și ca un instrument strategic în lupta de putere împotriva unei presupuse conspirații globale în materie de comerț. În viziunea administrației americane, statutul dolarului ca monedă de rezervă internațională reprezintă sursa principalelor probleme economice ale SUA.
O analiză subiectivă
Statele Unite se confruntă cu provocări structurale incontestabile. Ponderea sa în producția industrială globală a scăzut de la 22% în 2004 la doar 15%, în timp ce China a atins un nivel dublu. Europa, fără avantajul unei monede de rezervă internaționale, a urmat un parcurs similar. Relocalizarea fabricilor a fost determinată de faptul că salariile în țările asietice reprezintă doar o fracțiune din cele din SUA. Chiar și în cazul unor tarife vamale de 50%, este puțin probabil ca Apple să readucă producția de iPhone în Statele Unite.
Deficitul comercial al SUA reflectă în principal un dezechilibru sistemic între economisire și consum. SUA a acumulat datorii publice și private pentru a susține consumul, în timp ce economii precum Germania și China au preferat să economisească și să finanțeze acest consum.
Revenirea la o economie „Made in America” nu este realistă pe termen scurt: piața muncii este tensionată, inflația a redus veniturile reale, iar riscul de stagflație planează. Ironia este că protecționismul ar putea afecta chiar muncitorii pe care se presupune că ar trebui să îi protejeze.
De la de-dolarizare la de-americanizare
Sfârșitul „povarei americane” – un dolar puternic, așa cum este perceput de administrația Trump – ar putea deveni realitate, însă nu în avantajul Statelor Unite. Deși dolarul rămâne dominant în comerțul internațional, creșterea accelerată a achizițiilor de aur de către băncile centrale este un semnal de alarmă. Doar în luna ianuarie, s-au cumpărat 117 tone de aur (excluzând Rezerva Federală), comparativ cu media istorică lunară de doar 17 tone. Mai îngrijorător este faptul că investitorii instituționali americani se îndreaptă spre aur fizic – în ciuda costurilor de stocare și a lichidității reduse – un indiciu clar al neîncrederii tot mai mari în viitorul dolarului.
De-dolarizarea, odinioară un scenariu îndepărtat, începe să prindă contur – generând o volatilitate accentuată pe perechea euro-dolar și, mai larg, pe piețele valutare globale, ceea ce determină companiile să își intensifice strategiile de hedging. Dolarul nu mai este un refugiu sigur, iar în prezent nu există o alternativă viabilă care să-i preia rolul. Recesiunea se profilează. Și cu fiecare zi care trece devine tot mai clar: nu poate exista „America Great Again” fără „International Great Again”.
