Pe piețele europene, există o îngrijorare cu privire la mesajele administrației americane potrivit cărora securitatea continentului nostru nu mai este o prioritate pentru aceasta. Investitorii urmăresc îndeaproape desfășurarea negocierilor de pace dintre SUA și Rusia, dar și reuniunile de la Paris, unde se discută viitorul apărării Europei. De asemenea, ei iau în calcul probabilitatea creșterii cheltuielilor militare interne. Aceste preocupări determină creșterea acțiunilor europene din domeniul apărării.
Acțiunile gigantului german din domeniul apărării Rheinmetall au crescut cu peste 52% în acest an. Hensoldt (Germania) a crescut cu peste 37%, Saab din Suedia cu 28%, Leonardo (Italia) cu 38% și Thales (Franța) cu 35%. Între timp, acțiunile americane din domeniul apărării au rezultate mixte. Lockheed Martin a scăzut cu 11% și Northrop-Grumman cu -8%, în timp ce Boeing a crescut cu 5% în acest an.
Un studiu realizat de McKinsey arată că în Europa cheltuielile pentru apărare sunt în creștere, situându-se la o medie de 2,2% din PIB în 2024. Estonia și Letonia au anunțat angajamente de a cheltui 5,0% din PIB, iar Polonia intenționează să ajungă la 4,7% în 2025. NATO are o definiție standard a cheltuielilor pentru apărare: „plăți efectuate de un guvern național special pentru a satisface nevoile forțelor sale armate”. Aceasta înseamnă că nu tot bugetul contribuie la capacitățile convenționale și hibride de descurajare și de luptă, deoarece o parte va trebui să meargă către salarii, pensii și alte cheltuieli.
Cheltuielile totale cu apărarea ale statelor membre ale UE, între 2021 și 2024, au crescut cu peste 30 %. În 2024, acestea au ajuns la o valoare estimată de 326 de miliarde euro, aproximativ 1,9 % din PIB-ul UE. În 2024, cheltuielile pentru achiziționarea de echipamente de apărare au depășit 90 de miliarde euro. Aceasta corespunde unei creșteri potențiale de la an la an de peste 50%. Cheltuielile totale pentru cercetare și dezvoltare în domeniul apărării în UE au ajuns la 13 miliarde euro în 2024. În 2023, industria europeană de apărare a generat o cifră de afaceri de 158,8 miliarde euro, în creștere cu 16,9% față de anul precedent. Cifra de afaceri a fost împărțită între sectorul aeronautic ( 64,8 miliarde euro), cel naval (37,9 miliarde euro) și cel terestru (56,2 miliarde euro). Această creștere a fost evidentă în toate cele trei sectoare cheie – aeronautic militar, naval și terestru cu rate de creștere de 15,8%, 17,7% și, respectiv, 17,7%.
McKinsey a calculat că, în cazul în care cheltuielile totale pentru apărare într-o anumită țară ar crește de la 2,2 la 3,0% din PIB (o creștere de 36,0%), aceasta s-ar putea traduce printr-o creștere de 47,0% a cheltuielilor pentru descurajarea convențională sau hibridă, a celor legate de apărare și acțiuni militare. UE are în vedere și modificări ale regulilor care ar permite guvernelor să crească cheltuielile militare fără a intra sub incidența regulilor legate de deficitul bugetar excesiv.
De asemenea, o analiză JPMorgan sugerează că fiecare creștere de 0,5% a cheltuielilor europene pentru apărare valorează aproximativ 115 miliarde de dolari anual, adică echivalentul a aproximativ 110 miliarde de euro, din care 40% este probabil să fie cheltuite pe armament. Din cheltuielile cu echipamentele, se așteaptă ca doar 30% să se îndrepte către contractorii americani din domeniul apărării. Deoarece, cel mai probabil, țările europene își vor crește cheltuielile pentru apărare, războiul comercial iminent cu SUA va direcționa probabil și mai mulți bani către industria europeană de apărare, mai degrabă decât către cea americană.
Dar există și unele provocări în viitor. Echipamentele militare ale Europei sunt diverse, armatele aliaților trebuie să fie capabile să lucreze împreună, iar interoperabilitatea este esențială. În timp ce SUA are în total 32 de sisteme de armament, în Europa acest număr este de 172, un număr de 5 ori mai mare, a constatat McKinsey. De exemplu, în armata americană există trei tipuri de vehicule blindate de luptă pentru infanterie, dar în Europa acestea sunt de 23 de tipuri. Acest lucru ridică problema lanțurilor de aprovizionare, dar și ce anume să fie modernizat sau ce tip de armă să fie cumpărată în detrimentul altora.
Acest lucru l-a determinat pe directorul general al grupului italian Leonardo să declare că Europa cheltuiește pentru apărare aproape jumătate din cât o fac Statele Unite, dar Uniunea Europeană cheltuiește această sumă pe 30 de programe, iar SUA pe zece. Dar pentru a obține o masa critică, contractorii UE din domeniul apărării trebuie devină mai mari. De aceea, acesta crede că oficialii antitrust ai Uniunii Europene ar trebui să nu se implice în sectorul apărării și să permită firmelor locale să fuzioneze, să se integreze și să construiască o masă critică pentru a face față concurenței globale.
Presiunea asupra sectorului european al apărării ar putea sprijini industria să evolueze rapid într-un conglomerat mai mare, capabil să furnizeze în timp util armele și munițiile necesare armatelor europene. Dar acesta este un proces de lungă durată. Deși, în general, tensiunile geopolitice nu sunt bune pentru piețele financiare, pentru investitorii din sectorul european de apărare ar putea aduce revenirea mult așteptată a pieței.
