de Dr. Ion I. Jinga, ambasador,
Reprezentant Permanent al României pe lângă Consiliul Europei.
Motto: „Noi toți am venit din mare. Toți avem în sânge exact același procent de sare care există în ocean. Suntem legați de ocean. Iar când ne întoarcem la mare, ne întoarcem de unde am venit.” – John F. Kennedy
Strasbourg, februarie 2025 – Oceanele și mările sunt elemente-cheie pentru susținerea vieții pe Planeta Albastră și formează o parte esențială a moștenirii și culturii noastre. Marea ne conectează pe toți, însă efectele negative ale activității umane afectează profund oceanul planetar și riscă să-i provoace daune ireversibile.
Oceanele și mările sunt elemente-cheie pentru susținerea vieții pe Planeta Albastră și formează o parte esențială a moștenirii și culturii noastre. Marea ne conectează pe toți, însă efectele negative ale activității umane afectează profund oceanul planetar și riscă să-i provoace daune ireversibile.
Într-un articol publicat în preajma primei Conferințe ONU privind Oceanul („S.O.S. the World of Blue”, Huffington Post, 26 aprilie 2017) – îl citam pe Mahatma Ghandi, care spunea: „Lumea are destule resurse pentru nevoile fiecăruia, dar nu suficiente pentru lăcomia tuturor”.
Existența a trei miliarde de oameni este indisolubil legată de oceane și mări. Comunitățile costiere reprezintă 37% din populația lumii, iar comerțul cu bunuri și servicii marine este estimat la peste 2,5 trilioane dolari pe an. Oceanul planetar atenuează schimbările climatice prin captarea unei treimi din dioxidul de carbon eliberat de activitățile umane, în timp ce mai mult de jumătate din oxigenul pe care îl respirăm provine din apa mării. Oceanele reprezintă, de asemenea, un creuzet fabulos al biodiversității, habitatul natural a peste 200.000 specii. „Lumea albastră” face parte din ceea ce numim „Bunurile Globale Comune” („Global Commons”), un concept care se referă în mod tradițional la oceanul planetar, atmosferă, spațiul cosmic și Antarctica. În ultimii ani, în „Global Commons” au mai fost incluse biodiversitatea, regiunea arctică, spațiul cibernetic și internetul.
Dar, la nivel global, comportamentele umane nocive în relația cu natura ne pun în pericol viitorul. Poluarea oceanelor ucide viața marină și afectează comunitățile umane care depind de pescuit și turism. Opt milioane tone de deșeuri din plastic sunt deversate în fiecare an în oceane (Oceanul Pacific are cea mai mare acumulare de plastic, cu o suprafață mai mare decât Germania, Franța și Suedia la un loc). Potrivit Programului Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), cantitatea de plastic din oceane s-ar putea tripla până în anul 2040. Nu în ultimul rând, acidificarea apei marine este responsabilă pentru distrugerea recifelor de corali, care se află la baza lanțului trofic din oceane. În Marea Caraibelor, am văzut corali morți zăcând sub apă precum niște artefacte dintr-o lume antică.
Recunoscând urgența acestor provocări, în septembrie 2015 a fost adoptată Agenda ONU pentru Dezvoltare Durabilă (Agenda 2030). Unul din cele 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă – ODD 14 – a fost dedicat „Conservării și utilizării durabile a oceanelor, mărilor și resurselor marine pentru o dezvoltare durabilă”. Doi ani mai târziu, la New York a fost organizată prima Conferință mondială privind Oceanul (Ocean Conference, 5-9 iunie 2017). Declarația politică adoptată cu acel prilej („Oceanul nostru, viitorul nostru: apel la acțiune”) promitea să angajeze toate statele membre ONU în „abordarea poluării marine, protecției ecosistemelor marine și costiere, acidificării oceanelor, pescuitului excesiv și conservării ariilor de coastă și marine”.
Deși cuvintele de ordine alei conferinței din 2017 au fost „acțiune” și „implementare”, la cea de-a doua Conferință privind Oceanul (Lisabona, 27 iunie – 1 iulie 2022), Secretarul General al ONU, Antonio Guterres, a avertizat asupra „urgenței oceanice”:
„Nivelul mărilor este în creștere. Țările insulare joase se confruntă cu inundații, la fel ca multe orașe mari de coastă din întreaga lume. Din ce în ce mai multe recife de corali mor. Poluarea venită de pe uscat creează largi zone moarte pe coastă”. Conferința a adoptat o nouă declarație politică („Oceanul nostru, viitorul nostru, responsabilitatea noastră”), în care se reiterează că „Oceanul este fundamental pentru viața pe planetă și pentru viitorul nostru”.
În tot acest timp, „urgența oceanică” a rămas, însă, la fel de actuală.
Marea Neagră, de exemplu, a cunoscut o creștere a poluării în ultimele două decenii, devenind cea mai poluată mare din Europa și una dintre cele mai contaminate din lume. În bazinul Mării Negre locuiesc 160 milioane de oameni, iar perimetrul costier are peste 4000 km lungime. Marea Neagră se confruntă cu o degradare severă a mediului, inclusiv eutrofizare (un proces cauzat de poluarea cu nutrienți), poluare cu plastic și deșeuri marine.
De la începutul invaziei ruse în Ucraina, numărul delfinilor din Marea Neagră a scăzut dramatic, datorită bombelor aruncate în zonele de hrănire din apropierea coastelor, tirurilor cu rachete și utilizării sonarului naval, care afectează sistemul de ecolocație al delfinilor (o formă biologică de sonar), provocându-le traume acustice și moartea. Oamenii de știință estimează că, doar în 2022, în Marea Neagră au murit peste 500.000 de delfini, iar Mare Nostrum, o asociație românească ce reunește specialiști de mediu, spune că în anul respectiv s-a înregistrat cel mai mare număr de cetacee eșuate din ultimul deceniu. Situația s-a agravat în decembrie 2024, când un petrolier rusesc s-a scufundat, iar un altul a eșuat, deversând 2.400 tone de păcură grea în apele Mării Negre.
Natura transfrontalieră a problemelor de mediu din Marea Neagră a făcut din cooperarea internațională o necesitate absolută. Convenția pentru Protecția Mării Negre împotriva Poluării (Convenția de la București), semnată în capitala României la 21 aprilie 1992, este unul dintre cele mai cunoscute tratate maritime regionale, oferind temeiul legal pentru combaterea poluării, asigurarea unui management durabil al resurselor marine vii și dezvoltarea durabilă în regiunea Mării Negre.
La 4 martie 2023, după aproape două decenii de discuții, ONU a adoptat Tratatul privind Oceanul Global (The Agreement on the Conservation and Sustainable Use of Marine Biological Diversity on Areas beyond National Jurisdiction – BBNJ, sau The High Sea Treaty). Un acord istoric privind protecția biodiversității în marea liberă, Tratatul pentru Marea Liberă stabilește cadrul juridic pentru includerea, până în 2030, în categoria arilior protejate a 30% din suprafața oceanelor.
Câteva săptămâni mai târziu, la 16-17 mai 2023, la Reykjavik, cel de-al patrulea summit al Consiliului Europei a adoptat o declarație care afirmă că: „Drepturile omului și protecția mediului se împletesc, iar un mediu curat, sănătos și durabil este parte integrantă a exercitării depline a drepturilor omului de către generațiile prezente și viitoare”. Declarația de la Reykjavik subliniază „urgența eforturilor suplimentare pentru protejarea mediului înconjurător, precum și pentru contracararea impactului triplei crize planetare reprezentată de poluare, schimbările climatice și pierderea biodiversității asupra drepturilor omului, democrației și statului de drept” și angajează Consiliul Europei în consolidarea activităților „privind aspecte ale drepturilor omului ce sunt legate de protecția mediului”.
Anul trecut, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE) a adoptat rezoluția „Către o strategie a Consiliului Europei pentru mări și oceane sănătoase, pentru a combate criza climatică” (rezoluția 2456/2024), care corelează drepturile omului cu sănătatea mărilor și oceanelor. Rezoluția APCE solicită adoptarea unor instrumente îmbunătățite și asigurarea unei finanțări stabile pentru a aborda provocările generate de poluare, pierderea biodiversității și schimbările climatice, în conformitate cu Agenda 2030, recomandând Comitetului Miniștrilor CoE „să țină seama de necesitatea asigurării unei protecții cuprinzătoare, eficiente și efective a oceanelor și mărilor atunci când elaborează documente strategice și să mențină în prim-plan perspectiva drepturilor omului, inclusiv a dreptului la un mediu sănătos.”
Cea de-a treia Conferința ONU privind Oceanul va avea loc la Nisa, în Franța, în perioada 9-13 iunie 2025. Declarația sa politică, aflată în proces de negociere („Oceanul nostru, viitorul nostru: să accelerăm acțiunea”), menționează că „un ocean sănătos și rezilient este esențial pentru o economie durabilă și pentru susținerea conexiunilor culturale și sociale cu oceanul”. Împreună cu o listă de angajamente voluntare ale statelor, această declarație va constitui „Planul de acțiune de la Nisa pentru Ocean”, vizând să identifice modalități noi de implementare a ODD 14 privind conservarea oceanelor.
Pentru a răspunde acestor schimbări profunde, Consiliul Europei ar putea avea în vedere includerea tematicii mărilor și oceanelor în proiectele sale strategice, iar în calitate de supraveghetor al respectării drepturilor omului în Europa, ar putea contribui la crearea unei abordări holistice pentru corectarea încălcărilor drepturilor omului ce afectează populația a cărei activitate este legată de ocean. ONU este un partener major al Consiliului Europei și ar putea deveni o platformă ideală pentru extinderea globală a convențiilor CoE. Primul acord între cele două organizații a fost semnat în 1951, iar din 1989 CoE beneficiază de o invitație permanentă de participare, in calitate de observator, la sesiunile și lucrările Adunării Generale a ONU (UNGA). UNGA adoptă odată la doi ani o rezoluție privind cooperarea dintre cele două organizații internaționale.
În același timp, activitatea Consiliului Europei nu se rezumă doar la Europa, deoarece o serie dintre cele 225 convenții și protocoale ale sale sunt deschise și țărilor non-europene. De exemplu, Convenția privind conservarea vieții sălbatice și habitatelor naturale europene (Convenția de la Berna), adoptată în 1979, a fost ratificată de mai multe state africane (Burkina Faso, Maroc, Senegal, Tunisia), iar altele au statut de observator. Este în interesul nostru comun să atragem cât mai multe țări din afara continentului european în convențiile deschise ale CoE deoarece, în contextul internațional turbulent și volatil de astăzi, nicio organizație și nicio țară nu poate face față singură acestor provocări. Un răspuns eficient nu poate fi decât unul multilateral, bazat pe dialog, colaborare și parteneriat.
Așa cum spunea recent Alain Berset, Secretarul General al Consiliului Europei:
„Lumea noastră este într-o perpetuă mișcare. De aceea, viziunea noastră trebuie să depășească granițele continentului european. Sunt convins că dialogul este esențial. Am avut numeroase schimburi de vederi cu țări din Sudul Global, cu care dialogul nostru trebuie să se bazeze pe respectul și recunoașterea perspectivelor interlocutorilor. Intenția mea este să extindem cooperarea, inițial în domeniile inteligenței artificiale, criminalității cibernetice, combaterii terorismului, protecției mediului. Trebuie să vorbim constructiv și să discutăm cu toată lumea”.
Viitoarea Conferință privind Oceanul poate fi o oportunitate pentru CoE să promoveze această viziune orientată spre acțiune, în scopul consolidării dimensiunii drepturilor omului în implementarea ODD 14.
Post Scriptum: La 11 iunie 2025, când Conferința de la Nisa va fi în desfășurare, se vor împlini 115 ani de la nașterea celebrului oceanograf francez Jacques-Yves Cousteau. Moștenirea acestuia ar trebui să ne inspire: „De-a lungul celei mai mari părți a istoriei sale, omul a trebuit să lupte cu natura pentru a supraviețui; în acest secol, omul începe să înțeleagă că, pentru a supraviețui, trebuie să protejeze natura. Protejăm doar ceea ce iubim, iubim doar ceea ce înțelegem și înțelegem doar ceea ce am fost învățați. Am trăit pe ocean și, în ciuda tuturor pericolelor, a tuturor momentelor de oboseală, a tuturor sacrificiilor, nu am regretat niciodată alegerea făcută. Marea, în ultimă instanță, mi-a adus întotdeauna mai multă bucurie decât durere și i-am fost recunoscător pentru generozitatea ei” („Viață și moarte într-o mare de corali”, 1971).
