de Joschka Fischer
BERLIN – Donald Trump se dovedește a fi extraordinar de eficient în autodistrugere. Doar câteva luni de la începutul președinției sale, a reușit deja să distrugă alianța transatlantică dintre America de Nord și Europa democratică. Prin declanșarea războaielor comerciale împotriva aliaților SUA și prin punerea sub semnul întrebării a garanției de securitate a Americii în Europa, a zdruncinat încrederea în Statele Unite pentru cel puțin o generație. Rolul Americii în lume este în declin rapid.
Cuvântul administrației Trump este complet lipsit de valoare, așa cum o demonstrează trădarea Ucrainei, care continuă să lupte pentru libertate, democrație și alte valori esențial occidentale. De acum înainte, Europa va fi singură în confruntarea cu vecinul său agresiv și imperialist, Rusia. Dacă nu dorește să sufere aceeași soartă ca Ucraina, trebuie să răspundă la câteva întrebări presante, fără întârziere.
Retragerea Americii din rolul său de putere globală principală, care menținea ordinea și garanta comerțul liber, va conduce la un alt tip de ordine mondială. Noua ordine va gravita nu în jurul puterii americane, ci mai degrabă în jurul rivalității dintre statele majore dotate cu arme nucleare. Așa cum demonstrează deja comportamentul Rusiei, cei care dețin bomba nu vor ezita să șantajeze pe cei care nu o au. Ordinea bazată pe reguli este deja un lucru al trecutului; de acum înainte, ordinea mondială va funcționa conform capriciilor puterii, dacă va funcționa deloc.
Europa are cele mai proaste atuuri în acest scenariu, deoarece nu este o putere globală „reală,” în sensul că nu este o putere militară capabilă să se apere singură. Structura politică europeană actuală – formată din state-națiune mici și mijlocii – este incapabilă să facă față amenințărilor actuale. Ceea ce unește europenii acum este, mai presus de toate, o soartă comună, născută dintr-o situație disperată. Vor reuși ei să se unească? Aspiră măcar să devină o putere reală? Răspunsurile la aceste întrebări vor determina viitorul continentului și al celor sute de milioane de cetățeni. Europenii se confruntă acum cu o alegere între libertate și subjugare. Dar nu este clar dacă europenii mai au curajul de a-și afirma propria suveranitate și independența în materie de securitate.
Administrația Trump nu pune sub semnul întrebării doar securitatea militară a Europei; de asemenea, pune în pericol comerțul global care susține economia europeană. Europa nu își mai poate permite să depindă tehnologic de marile puteri non-europene, mai ales în era emergentă a inteligenței artificiale. Același lucru se aplică dependenței de materiile prime, deoarece acestea pot submina foarte rapid alte sectoare și pot pune în pericol securitatea națională sau regională. Europenii trebuie să identifice toate domeniile în care se bazau pe America și să investească în autosuficiență. Pentru a atinge „suveranitatea europeană,” acum este momentul sau niciodată.
După cele două războaie mondiale devastatoare ale secolului XX, nucleul european – începând cu Franța și Germania – a reușit să obțină un echilibru de interese și o solidaritate oarecare. Dar Europa nu a făcut niciodată pasul decisiv spre întruchiparea unei voințe politice comune. Egoismul național s-a dovedit întotdeauna mai puternic decât acest imperativ, nu în ultimul rând pentru că umbrela de securitate pe care prezența Americii o oferea Europei elimina nevoia acestuia. Dar acum, nevoia este evidentă. Europenii trebuie să facă pasul final pe care generațiile anterioare au găsit întotdeauna modalități să-l evite.
Charles de Gaulle, salvatorul Franței în cea mai întunecată oră a sa – când țara se confrunta cu înfrângerea militară în fața Germaniei naziste – și marele său modernizator din anii ’60, și-a început memoriile cu aceste rânduri memorabile: „Toată viața mea, am avut o anumită idee despre Franța. Aceasta este inspirată de sentiment la fel de mult ca de rațiune.” În 1940, el fusese un general necunoscut, emițând vocea sa solitară din exil la Londra către Franța ocupată, îndemnând la continuarea rezistenței. Ideea sa era indestructibilă și în cele din urmă victorioasă.
Europa contemporană are multe de învățat din exemplul lui de Gaulle. Fie că le place sau nu, europenii trebuie fie să învețe să trăiască cu riscuri de securitate incontrolabile, fie să devină „gaulliști.” Nu există o a treia cale.
Acum, mai mult ca niciodată, avem nevoie de un nucleu ideologic puternic: o idee comună despre Europa ca un continent al libertății, drepturilor omului, solidarității și statului de drept. Europa trebuie să rămână bastionul planetei pentru progres și decență de bază. Aceste valori pot fi păstrate doar dacă acționăm ca un singur popor pentru a deveni o adevărată putere globală.
Joschka Fischer, fost ministru de externe și vicecancelar al Germaniei între 1998 și 2005, a fost lider al Partidului Verzilor din Germania timp de aproape 20 de ani.
Traducere, adaptare, editare: Daniel Apostol, ClubEconomic.ro
©Copyright Project Syndicate 2025
