Articol publicat în Harvard Business Review pe 10 aprilie 2025, semnat de Philipp Carlsson-Szlezak – economist-șef global al Boston Consulting Group, Paul Swartz – director executiv și economist senior în cadrul BCG Henderson Institute, și Martin Reeves – președintele BCG Henderson Institute.
Pe 2 aprilie, președintele Trump și-a respectat promisiunile din campanie și a majorat drastic tarifele aplicate partenerilor comerciali ai SUA, ducând rata medie efectivă a tarifelor la aproximativ 23% — de aproape zece ori mai mare decât anul trecut. Această măsură a generat scăderi bruște pe piețele financiare, reflectând amploarea globală și incertitudinea profundă pe care o creează. Liderii din mediul de afaceri se grăbesc să înțeleagă impactul economic global al acestei decizii.
Este vorba despre un șoc de politică publică complex și în continuă schimbare, ceea ce face imposibile concluziile rapide sau precise. Acest lucru a fost subliniat și de anunțul din 9 aprilie privind o pauză de 90 de zile în aplicarea tarifelor „reciproce” pentru majoritatea țărilor. Pe lângă efectele primare, greu de estimat, pot apărea efecte secundare chiar mai importante. Tarifele dure pot reprezenta și un prim pas strategic într-o serie de negocieri fragmentate, evidențiind un nou climat de „incertitudine deliberată” cu care liderii trebuie să învețe să opereze.
În acest context, înțelegerea impactului macroeconomic primar și secundar al tarifelor – precum și a posibilelor consecințe pe termen lung – este esențială pentru ca liderii să poată evalua în mod constant efectele asupra piețelor și afacerilor lor.
Un război comercial asimetric
Pentru a evalua impactul global, trebuie înțeles un fapt adesea trecut cu vederea: SUA a început un război comercial cu toate țările lumii, dar fiecare dintre celelalte țări este implicată într-un conflict comercial doar cu SUA. Această asimetrie subminează rapid ideea că SUA are toate avantajele.
Deși SUA, în calitate de cea mai mare economie și cu un deficit comercial considerabil (importă mult mai mult decât exportă), părea să pornească dintr-o poziție puternică într-un conflict comercial limitat, declanșarea unui „război comercial de 360°” poate genera reacții negative globale și cumulative. În schimb, celelalte țări vor resimți efectele doar în relația lor cu SUA. Un conflict comercial limitat nu este echivalent cu unul pe toate fronturile – șocurile de cerere și ofertă se pot acumula și intensifica.
Despre șocurile de cerere și de ofertă
Pentru a înțelege impactul macroeconomic al tarifelor, liderii trebuie să facă distincția între șocurile de ofertă și cele de cerere. Acestea variază în funcție de statutul de exportator sau importator al unei economii și de faptul că tarifele sunt impuse sau suportate.
Deși prognozele macroeconomice sunt notoriu imprecise – mai ales când vine vorba de șocuri fără precedent – putem contura traiectorii posibile analizând volumele comerciale și efectele tarifelor asupra prețurilor, consumului și creșterii economice.
Primul pas este înțelegerea șocurilor de ofertă, care vor afecta SUA mai dur decât majoritatea partenerilor săi comerciali.
Șocul de ofertă în SUA
Tarifele impuse de SUA reprezintă o taxă pe importuri, iar această povară va fi transferată în mare parte către consumatori. Creșterile de prețuri care rezultă vor alimenta inflația, într-un mod similar perturbărilor din lanțurile de aprovizionare de după pandemia de Covid. O inflație mai ridicată va reduce veniturile reale și va afecta negativ consumul, ceea ce va avea un impact direct asupra creșterii PIB-ului. Deoarece războiul comercial este de tip „360°”, iar creșterea tarifelor este excepțional de mare, șocul de ofertă va fi, la rândul său, unul major.
Conform tarifelor introduse la 2 aprilie, ne așteptăm ca acest șoc de ofertă auto-provocat să reducă creșterea PIB-ului cu aproximativ -1,4% în 2025 (față de estimarea anterioară de 1,9%). Această scădere ar fi determinată de o creștere semnificativă a inflației, care frânează consumul – motorul principal al creșterii economice.
Șocul de ofertă al partenerilor comerciali
Dacă alte țări decid să impună tarife de retorsiune, așa cum a făcut deja China și cum analizează și altele, și ele își vor provoca un șoc de ofertă propriu. Exporturile americane către aceste țări vor deveni mai scumpe, iar efectele asupra inflației, consumului și creșterii economice se vor face simțite în mod similar.
Totuși, majoritatea economiilor vor resimți un șoc de ofertă mult mai redus în cazul în care ripostează. Estimăm că, pentru cele mai multe dintre ele, impactul asupra creșterii economice va fi între -0,1% și -0,3% din PIB. Acest impact mai limitat se explică prin faptul că tarifele vor fi aplicate exclusiv importurilor din SUA, dacă se va opta pentru măsuri de retorsiune.
Șocurile de cerere generate simultan de tarife vor afecta probabil mai mult partenerii comerciali ai SUA decât SUA însăși.
Șocul de cerere în SUA
Este de așteptat ca și SUA să se confrunte cu dificultăți legate de exporturi, pe măsură ce partenerii comerciali introduc tarife de retorsiune. Deși exporturile nu au o pondere la fel de mare în economia SUA ca în economiile altor state importante, precum Germania sau China, faptul că SUA este implicată într-un război comercial de tip „360°” face ca efectul cumulat să fie semnificativ.
În scenariul unei retorsiuni generalizate, estimăm că impactul asupra PIB-ului SUA ar putea ajunge ușor la -0,5% – un efect considerabil, mai ales într-un context economic deja fragil.
Impactele secundare ale unui război comercial de tip 360°
Deși șocurile de ofertă și de cerere sunt punctele de plecare esențiale în evaluarea impactului tarifelor, liderii din mediul de afaceri trebuie să fie conștienți și de cinci factori secundari. Fiecare dintre aceștia are, în mod general, un efect negativ asupra economiei. Totuși, în trecut, unii dintre acești factori au generat alarme false și, uneori, au produs rezultate mai bune decât prognozele pesimiste.
1. Încrederea
Șocul tarifar va afecta încrederea companiilor și a consumatorilor, ceea ce ar putea duce la reținere în cheltuieli, investiții și angajări. Totuși, ca indicator economic, încrederea s-a dovedit uneori nesigură în ultimii ani – încrederea scăzută a coexistat cu un consum robust. Cu toate acestea, scăderile abrupte ale încrederii trebuie tratate cu seriozitate.
2. Efectele asupra averii
Piețele bursiere s-au prăbușit după ce speranțele investitorilor pentru tarife moderate au fost spulberate pe 2 aprilie. Scăderea prețurilor duce la diminuarea averii, ceea ce frânează consumul și trage în jos creșterea economică. Totuși, bilanțurile financiare ale gospodăriilor rămân solide din punct de vedere istoric, iar nu toate piețele bear duc automat la recesiune – de exemplu, scăderea de 25% a bursei din 2022 nu a declanșat o recesiune.
3. Erori de politică monetară
Politica monetară are ca obiective menținerea prețurilor stabile și ocuparea completă a forței de muncă. Tarifele determină creșterea prețurilor, dar în același timp reduc creșterea economică și ocuparea. Chiar și înainte de 2 aprilie, Rezerva Federală a SUA sublinia incertitudinea ridicată în privința inflației și a creșterii economice. Acest context face ca politica monetară să devină mai greu de calibrat și crește riscul unei erori (de exemplu, stabilirea unor rate ale dobânzii prea mari sau prea mici).
4. Competitivitatea
Deși importurile sunt adesea percepute ca fiind bunuri de consum, în realitate, aproximativ 50% din importuri sunt inputuri pentru producția internă americană – cum ar fi utilaje sau oțel. Prin urmare, impactul tarifelor nu constă doar în reducerea consumului din cauza prețurilor mai mari, ci și în diminuarea competitivității, ca urmare a costurilor mai ridicate ale producției interne.
5. Șocuri suplimentare
Există, de asemenea, riscul apariției unor noi șocuri. Acestea pot fi endogene, cum ar fi tulburările de pe piețele financiare cauzate de tarife, care duc la creșterea costurilor de finanțare și pierderi bancare cu efecte imprevizibile. Sau pot fi exogene – războaie, dezastre naturale, furtuni solare, pandemii etc. – care afectează economia mai sever într-o perioadă de vulnerabilitate.
Liderii de companii trebuie să monitorizeze cu atenție aceste canale secundare, înțelegându-le dinamica și potențialul de impact.
Un impact incert pe termen lung
Este firesc ca liderii din mediul de afaceri să se concentreze pe impactul pe termen scurt – sau ciclic. Însă schimbări atât de profunde și de extinse, precum noul regim tarifar, sunt susceptibile să aibă și un impact structural, pe termen lung.
Administrația Trump a declarat că obiectivele tarifelor includ relocarea producției globale în Statele Unite – acolo unde producția industrială a stagnat în ultimele aproximativ 15 ani – precum și crearea de locuri de muncă de calitate și prosperitate economică. Administrația Biden a urmărit același obiectiv prin stimulente, precum Legea CHIPS, care a generat un val de investiții în facilități de producție. De această dată, pariul este că utilizarea „bățului” tarifelor în locul „morcovilor” stimulentelor va accelera acest efect și, în plus, va aduce venituri fiscale în loc de costuri.
Totuși, și aici, războiul comercial de tip 360° complică lucrurile. Este important de observat că stimulentele anterioare erau direcționate către sectoare cu valoare adăugată ridicată și productivitate mare, precum cel al semiconductorilor. Noul regim tarifar, în schimb, vizează fără discriminare nu doar toate țările, ci și aproape toate produsele – indiferent dacă este sau nu dezirabilă repatrierea acestora.
A urmări relocarea producției de semiconductori nu este același lucru cu aducerea înapoi a producției de pantofi sport, jucării sau mobilă. De fapt, aceasta poate avea un impact negativ net, dacă activitățile cu productivitate scăzută intră în competiție pentru resurse – mai ales forță de muncă – cu sectoarele cu productivitate ridicată. Dacă o pondere tot mai mare a producției relocate este reprezentată de sectoare cu productivitate redusă, productivitatea medie scade, iar potențialul economic se diminuează. Nu este în interesul SUA ca sectoarele slab productive să le sufoce pe cele puternic productive.
Acest risc este cu atât mai relevant cu cât piața muncii din SUA este deja structural tensionată. Rata șomajului este aproape de minimele istorice și a rămas așa din 2017 încoace (cu excepția scurtei recesiuni provocate de pandemie). Într-o lume cu șomaj ridicat (precum în anii 2010), orice loc de muncă suplimentar ar fi binevenit. Dar într-un context de penurie de forță de muncă, apare întrebarea esențială: de unde vor veni muncitorii pentru producția repatriată?
Liderii companiilor nu-și pot permite să aștepte
Complexitatea și instabilitatea în evoluție a șocului generat de acest război comercial de tip 360° continuă să contrazică reacțiile impulsive și concluziile grăbite. Liderii ar trebui să investească în înțelegerea profundă a impactului tarifelor pentru a putea evalua constant evoluțiile.
Construiți capacități, nu planuri rigide
Pe măsură ce politica tarifară se transformă, atenția managerială ar trebui să se concentreze pe dezvoltarea de capabilități analitice instituționale, care să permită monitorizarea și traducerea schimbărilor de politică în măsuri concrete de pregătire și reacție corporativă. Planurile rigide tradiționale au o durată de viață scurtă.
Reevaluați-vă periodic ipotezele
Asimetria actuală a războiului comercial este esențială pentru înțelegerea impactului, dar aceasta poate evolua. Spre exemplu, conflictul tarifar s-ar putea transforma într-un război comercial cu adevărat global dacă marii exportatori decid să redirecționeze produsele destinate anterior pieței americane către alte economii – care, la rândul lor, ar putea reacționa cu noi tarife.
Gândiți pe mai multe orizonturi de timp
Este firesc ca atenția să fie concentrată pe impactul tactic imediat. Totuși, în timp ce își ajustează permanent analiza pe termen scurt, liderii riscă să ignore consecințele strategice. Orice analiză trebuie să se desfășoare simultan pe axele ciclică (pe termen scurt) și structurală (pe termen lung). Următoarele câteva trimestre nu ar trebui să conteze mai mult decât următorul deceniu.
Gestionarea incertitudinii macroeconomice devine rapid o abilitate esențială pentru liderii din business, iar politica tarifară va rămâne în centrul atenției. Cei care investesc în capacități analitice vor fi mai bine pregătiți să facă față volatilității tot mai mari din jurul regimului tarifar.
Philipp Carlsson-Szlezak este director general și partener în biroul BCG din New York, precum și economist-șef global al companiei. Este coautor al cărții Shocks, Crises, and False Alarms: How to Assess True Macroeconomic Risk (Harvard Business Review Press, 2024).
Paul Swartz este director executiv și economist senior în cadrul BCG Henderson Institute, cu sediul în biroul BCG din New York. Este coautor al cărții Shocks, Crises, and False Alarms: How to Assess True Macroeconomic Risk (Harvard Business Review Press, 2024).
Martin Reeves este președintele BCG Henderson Institute din cadrul Boston Consulting Group. Este coautor, împreună cu Jack Fuller, al cărții The Imagination Machine (Harvard Business Review Press, 2021) și coautor, împreună cu Bob Goodson, al volumului Like: The Button That Changed the World (Harvard Business Review Press, aprilie 2025).
