de Bogdan Petre,
vicepreședinte al Asociației pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale
Pe 2 aprilie 2025, administrația Trump a lansat o ofensivă economică fără precedent, combinând tarife comerciale agresive cu o propunere radicală de reformă fiscală, redefinind astfel arhitectura economică globală. Cu un tarif de bază de 10% aplicat tuturor importurilor și taxe suplimentare de 20% pentru Uniunea Europeană, și 24% pentru Japonia, Pentru China, tarifele vor fi deosebit de ridicate, după ce Trump a crescut taxele vamale aplicate importurilor chinezești până la 104%, ca reacție la contramăsurile anunțate săptămâna trecută de Beijing. China a refuzat să cedeze în fața a ceea ce a numit „șantaj” și a promis că va „lupta până la capăt.”
Politica numită „Ziua Eliberării” industriei americane – este dublată de planul de eliminare completă a taxei pe venit pentru americanii care câștigă până la 150.000 de dolari anual. Această măsură, care ar acoperi majoritatea populației active din SUA, promite să devină un moment istoric, amplificând atractivitatea economică a Statelor Unite și stimulând relocarea producției pe teritoriul american.
În SUA, impactul este spectaculos. Bursele și-au revenit rapid după o corecție inițială, indicele S&P 500 urcând cu 1,2% în ultimele zile, reflectând încrederea investitorilor în strategia protecționistă. Tarifele au declanșat o migrație masivă a fabricilor înapoi în Statele Unite, companiile evitând costurile ridicate ale importurilor. Drept urmare, piața muncii a explodat: doar în luna martie s-au creat 250.000 de noi locuri de muncă, peste dublu față de estimările inițiale, consolidând percepția că Trump transformă America într-o veritabilă fabrică de bani. Scutirea de taxe pentru veniturile de până la 150.000 de dolari sporește puterea de cumpărare a clasei de mijloc, alimentând consumul intern și susținând creșterea economică. Americanii par convinși că revitalizarea industriei și aceste beneficii fiscale vor compensa turbulențele globale pe termen scurt.
Uniunea Europeană se confruntă cu o furtună iminentă. Exporturile către SUA, estimate la 380 de miliarde de euro anual, sunt amenințate de tarifele de 20%, care lovesc în plin industrii precum cea auto germană sau sectorul bunurilor de lux. Bursele europene au intrat pe o traiectorie descendentă, cu scăderi de 4,95% la Frankfurt, 4,26% la Paris și 2,5% la Stockholm, reflectând o stare de incertitudine acută. Liderii europeni oscilează între negocieri urgente și amenințări cu represalii, pregătind contramăsuri evaluate la 26 de miliarde de euro pe bunuri americane. Această escaladare transatlantică subliniază vulnerabilitatea economică a blocului comunitar, prins între presiunile SUA și ambițiile Chinei.
Pe plan global, efectele sunt la fel de dramatice. În Asia, bursele japoneze au pierdut 4%, iar China a ripostat cu tarife proprii de 34% pe importurile americane, pregătindu-se să exploateze slăbiciunile Europei prin exporturi agresive. Yuanul chinezesc a atins minime recente, iar probabilitatea unei recesiuni globale a fost revizuită în creștere la 60% până la sfârșitul anului, față de 40% anterior. Aceste turbulențe ilustrează o realitate clară: protecționismul american forțează o reconfigurare a lanțurilor de aprovizionare și a fluxurilor comerciale, punând presiune pe economiile dependente de export.
România, ca parte integrantă a ecosistemului economic european, nu poate evita consecințele. Industria auto, care contribuie cu peste 10% la PIB și este strâns legată de lanțurile de producție germane, va resimți o scădere a comenzilor pe fondul tarifelor de 25% impuse pe mașini și componente de către SUA. Bursa de Valori București a reacționat prompt, cu indicele BET coborând cu 1,32%, până la 17.330 de puncte, semnalând îngrijorarea pieței. Pe termen mediu, o încetinire a economiei europene ar putea accentua presiunile inflaționiste și reduce ritmul de creștere al României, deja fragilizat de deficite structurale. Totuși, criza ascunde și oportunități: o reorientare strategică spre piețe alternative sau o poziție fermă în negocierile UE-SUA pentru o Zonă de Liber Schimb transatlantică ar putea atenua impactul.
Din perspectiva macroeconomică, tarifele lui Trump marchează un punct de inflexiune. America își consolidează poziția de forță, sacrificând interdependența globală pentru suveranitate economică. Pentru România, provocarea este dublă: pe de o parte, gestionarea riscurilor imediate printr-un mix de politici fiscale și sprijin pentru industriile afectate; pe de alta, valorificarea oportunităților pe termen lung prin adaptare strategică. Într-un context global tot mai volatil, pasivitatea nu este o opțiune și este mai clar ca niciodată ca este momentul ca România să acționeze rapid pentru a transforma această criză într-un avantaj competitiv.
În fața acestui cutremur economic, România are la dispoziție mai multe pârghii strategice pentru a limita daunele și a transforma provocarea într-o oportunitate:
Diversificarea piețelor de export
Reducerea dependenței de UE prin intensificarea relațiilor comerciale cu piețe emergente din Asia, Africa sau Orientul Mijlociu ar putea amortiza impactul. De exemplu, promovarea exporturilor agricole și a produselor manufacturate către țări precum Turcia sau Emiratele Arabe Unite, unde cererea rămâne stabilă, ar diversifica riscurile.
Sprijinirea industriei auto
Guvernul poate lansa scheme de sprijin financiar – subvenții sau credite cu dobândă redusă – pentru companiile afectate, în special subcontractorii din sectorul auto. Totodată, investițiile în tehnologii verzi și electrificare ar alinia producția românească la noile priorități globale, menținând competitivitatea.
Consolidarea rezilienței interne
Pe plan intern, actuala guvernare ar trebui să depună toate eforturile pentru a accelera absorbția fondurilor europene din PNRR pentru a finanța infrastructura și digitalizarea, reducând astfel vulnerabilitatea la șocurile externe. O politică fiscală prudentă, combinată cu stimularea investițiilor private, ar întări capacitatea economiei de a rezista turbulențelor.
