Din trimestrul 4 din 2019 până în trimestrul 4 din 2020, în Uniunea Europeană, rata ocupării forței de muncă a scăzut cu 1,7%, (3,9 milioane de salariați mai puțini), rata șomajului a atins 7,3%, (15,7 milioane mai mulți șomeri), iar 17% dintre șomeri nu mai caută loc de muncă, arată un studiu privind implicațiile Covid-19 asupra forței de muncă realizat de Asociația Europeană a Întreprinderilor Mici și Mijlocii. Studiul arată de asemenea că programul de lucru s-a redus cu 5,3%, ajungând la o medie de 6,5 ore pe zi.
Președinte de onoare al CNIPMMR, prof. univ. dr. Ovidiu Nicolescu, subliniază caracterul deosebit al studiului, care investighează efectele crizei din perspectiva resursei umane. Constatarea de ansamblu este că „femeile și tinerii sunt cele mai afectate categorii de lucrători din cauza prezenței lor mari în sectorul serviciilor, puternic afectat de criză”.
Din rezultele studiului european se impune de asemenea atenției:
- Telemunca a salvat la fel de multe locuri de muncă precum schemele STW, dar a consolidat inegalitățile în rândul forței de muncă.
- Schemele de sprijin au acoperit peste 42 de milioane de lucrători din întreaga UE între martie și septembrie 2020. Odată cu prelungirea crizei, durata și criteriile de eligibilitate ale acestor scheme au fost extinse pentru a fi mai cuprinzătoare. În consecință, schemele STW au permis IMM-urilor să își mențină un nivel constant al forței de muncă.
- Criza sănătății a avut un efect disproporționat mare asupra lucrătorilor independenți. În cifre, pandemia a împins mai mult de jumătate de milion de lucrători independenți să își închidă afacerile între trimestrul IV 2019 și trimestrul IV 2020. Cu toate acestea, aceste cifre încadrează doar parțial situația: suspendarea unor proceduri administrative și nivelurile de incertitudine i-au împins pe unii independenți să amâne sfârșitul afacerilor lor.
- S-a determinat faptul că lucrătorii independenți din întreaga Europă au întâmpinat mai multe dificultăți financiare, o probabilitate mai mare de a deveni șomeri și reduceri mai mari ale orelor de muncă și ale veniturilor decât angajații. Sectoarele de afaceri mai negativ afectate sunt: construcția și serviciile personale și de afaceri.
- Având în vedere excluderea lucrătorilor independenți din schemele tradiționale de sprijin (adresate în principal angajaților), implementarea adecvată a măsurilor ad-hoc ar putea fi esențială în menținerea mijloacelor de trai ale acestei categorii de lucrători. În cadrul UE, 50% dintre lucrătorii independenți (în medie) ar putea beneficia de scheme de sprijin pentru a-și menține afacerile.
- Schemele naționale actuale de sprijin pentru lucrătorii independenți prezintă defecte în criteriile de eligibilitate, în durata și acoperirea sprijinului acordat acestei categorii de lucrători.
- Criza are un impact mai puternic asupra celor mai fragile categorii (criză regresivă): lucrători independenți, gospodării monoparentale, gospodării cu risc de sărăcie etc.
- Pierderea bunăstării gospodărilor este vizibilă în diferite elemente: reducerea consumului, pierderea venitului brut și întreruperea serviciilor. Sondajele din toată Europa în timpul pandemiei raportează o înrăutățire generalizată a condițiilor financiare și o creștere a riscului sărăciei. Aceste fenomene au ca rezultat împingerea oamenilor fie să atragă economii, fie să se angajeze în datorii.
- Pe de altă parte, având în vedere incertitudinea crescândă cu privire la viitor și durata crizei și lipsa oportunităților de cheltuit, în 2020 gospodăriile își cresc tendința de a economisi (aproximativ 17%).
- Au fost puse în aplicare moratorii ipotecari și măsurile de amânare a chiriei împreună cu măsurile de sprijin social pentru a limita impactul negativ asupra gospodăriilor. Cu toate acestea, sunt vizibile îndoieli cu privire la impactul pe termen lung al acestor măsuri.
- Prognozările estimează înrăutățirea condițiilor cu impact de lungă durată atât asupra inegalității „între țări”, cât și „în interiorul țării”. Vor fi vizibile diferențe mai mari între țările cu venituri ridicate și țările cu venituri medii și mici datorită puterii sistemelor lor sanitare, eficienței campaniilor lor de vaccinare și recuperării economice aferente. O creștere de 2% a indicelui Gini va amplifica diferențele dintr-o țară (sau între locuitorii unei tări), rezultând o discrepanță vizibilă a venitului disponibil între persoanele cu venituri mari și mici. Politicile privind beneficiile fiscale și politicile de sprijin social ar putea contribui la atenuarea acestor efecte negative prognozate ale inegalității.
Concluziile studiului pot fi consultate aici:
